PARFUMUL SARBATORILOR DE IARNA

Cand am iesit pentru prima oara din casa dupa externarea din spital de la transplant totul era schimbat in Viena fata de cum era cand am fost internata in spital.
Mirosea a iarna, a brad. Lumea era infofolita si grabita. Florariile erau pline de coronite de brad cu si fara ornamente si de craciunite.
Aici luminile erau deja aprinse prin zona in care stau eu.
Era ca intr-un basm.
Si totusi, nu mi-am putut stapani lacrimile realizand ca este a doua iarna in care sunt aici, cu acelasi scop. Da, unul care merita orice efort, dar totusi al doilea an in care nu pot sa simt sarbatorile de iarna asa cum trebuie. Al doilea an in care parintii mei, desi vor fi ca de fiecare data alaturi de mine, vor fi cu gandurile departe.
Cu toate acestea, ma gandesc acum la micuta Andreea. Nu o sa va spun povestea ei din punct de vedere medical, va voi spune doar ca daca nu primeste URGENT ajutor, nu va putea simti mirosul de brad, de portocale, nu va putea sa vada luminitele din brad si nu va avea ocazia sa puna alaturi de cei dragi globulete in pomul de Craciun.
Imi doresc din suflet sa o ajutam, sa ne unim fortele si sa ii dam sansa de a trai. Nu vreau sa ating niciun punct delicat, dar pentru ea chiar este prea devreme!

In cele ce urmeaza, reiau povestea ei, asa cum a fost spusa in Jurnalul National.

“BĂTĂLIA CU LEUCEMIA.
Prea mică pentru o luptă atât de mare.

Andreea Mihaela este din comuna Săgeata, judeţul Buzău. Are doar 1 an şi 4 luni. Nu se joacă cu păpuşi şi nu construieşte castele de nisip în parc. Stă întinsă pe un pat de spital, cu patru tuburi care îi ies din abdomen şi îi zâmbeşte mamei. Anişoara abia îşi stăpâneşte lacrimile. Dar, pentru copila ei, trebuie să fie tare.

La începutul lunii octombrie, Andreea a început să se simtă rău. Din fetiţa care nu stătea locului o clipă s-a transformat într-un copil din ce în ce mai apatic. Nu mai avea energie, ar fi zăcut toată ziua în pat. În momentul în care a început să facă febră, părinţii au chemat salvarea. "Am ajuns de urgenţă la Spitalul Judeţean Buzău. Am stat 11 zile internată cu ea la pediatrie şi a plecat acasă cu diagnosticul ameliorat/vindecat şi cu tratament pentru anemie", povesteşte mama. La trei săptămâni după internare, părinţii au dus-o pentru tratament la policlinica cu plată din oraş. Medicii de acolo au cerut un set nou de analize, iar rezultatele acestora au scos la iveală diagnosticul: leucemie limfoblastică acută - linie Mielo. Şocul i-a făcut să nu mai stea pe gânduri şi să plece cu fetiţa de urgenţă la Bucureşti, unde au internat-o la spitalul Fundeni. Andreea a răspuns bine la chimioterapie. După a şasea cură, celulele canceroase periferice dispăruseră, ceea ce, pentru diagnosticul ei - o forma rară şi foarte agresivă de leucemie - era un semn foarte bun.

COMPLICAŢIILE
În timpul tratamentului, Andreea a făcut o necroză. La un moment dat, mama a observat că micuţa nu mai stătea în fund, ceea ce a pus-o pe gânduri. Le-a spus medicilor că ea crede că e o problemă, chiar dacă nu se vedea nimic la exterior. "Se uitau la mine şi-mi ziceau «Văzând şi făcând!» şi să-mi leg gura. Copilul meu suferea îngrozitor şi nu puteam pleca de lângă ea. În 24 de ore nu mergeam decât o singură dată la toaletă...", îşi aminteşte ea. În momentul în care necroza a ieşit la suprafaţă, fetiţa a fost trimisă la Spitalul de copii "Grigore Alexandrescu". Acolo a primit tratament cu două substanţe cu aplicare locală.

A fost trimisă înapoi la Fundeni, dar s-a întors după numai o zi cu necroza mărită, cu abdomenul umflat şi cu dureri cumplite.

"I s-au făcut din nou toate analizele şi investigaţiile... Am avut norocul să nimerim pe mâna unor medicii care, pe lângă faptul că o tratează aşa cum trebuie, sunt şi oameni adevăraţi. Pentru că noi n-am avut parte de umanitate pe unde am fost...

Cei de la «Grigore Alexandrescu» comunică cu noi şi ne spun la fiecare oră care e starea ei, cum se simte, cum evoluează.

Noi nu prea mai avem voie să o vedem, pentru că e în izolare, starea ei fiind foarte proastă acum", spune mama.

În ultima săptămână, Andreea a fost supusă la trei intervenţii chirurgicale. Complicaţiile apărute pe fondul leucemiei i-au făcut pe unii dintre medicii români să fie rezervaţi. Singura care dă peste cap toate prognosticurile este Andreea, care, deşi i s-a acordat numai o şansă la un milion să iasă cu bine din sala de operaţie, ea a ieşit vorbind, strigând "mami, mami!".

"Prima intervenţie chirurgicală s-a făcut, pentru că nu se mai ştia exact ce se întâmplă în abdomenul Andreei. Se umflase foarte mult şi avea diametrul de 59 cm. Când au deschis-o au descoperit aproape 3 litri de puroi şi peritonită", spune Anişoara. Acum, necroza a început să se vindece la suprafaţă şi medicii încep să devină mai optimişti. "Copilul meu are însă patru furtunuri de drenaj care îi ies din abdomen, are anus contra naturii... Dar are o voinţă de a trăi absolut incredibilă.

E puternică şi, pentru că o văd aşa, sunt în stare să merg pentru ea până în pânzele albe", declară cu siguranţă mama.

O SOLUŢIE DIN AFARĂ
Pentru că medicii le-au recomandat să caute o soluţie pentru stabilizarea Andreei în străinătate, părinţii au luat legătura cu clinica de la Szeget, din Ungaria. "Acolo va trebui să avem în jur de 20.000 euro, din care 8.000 ne costă doar investigaţiile. Restul este pentru tratamentul care o va pune pe picioare din nou, pentru a putea începe lupta cu leucemia. Dacă acest tratament ar fi fost disponibil la «Grigore Alexandrescu» n-aş fi plecat pentru nimic în lume de aici. Pentru că aici am găsit oameni adevăraţi, medici cu pasiune pentru meseria lor. Ei m-au încurajat tot timpul, mi-au spus să nu-mi pierd speranţa şi să fac tot ce se poate pentru fetiţa mea, pentru că ea vrea să trăiască", spune mama micuţei.

AJUTOR
Dacă vreţi să o ajutaţi pe Andreea să lupte cu boala care o macină, faceţi o donaţie cât de mică în contul deschis la

Raiffeisen Bank, sucursala Orizont, Buzău, pe numele mamei, Anişoara Măncilă: COD IBAN: R030RZBR0000060011797090

"De altceva decât de bănuţii pentru plecare nu mai are nevoie Andreea. Dar să ştiţi că o vorbă bună şi o rugăciune fac minuni uneori. Când le primeşti, parcă simţi că ţi se mai încarcă bateriile... În orele în care aştept în faţa sălii de operaţii e minunat să ai pe cineva care să te încurajeze...", spune mama.

Dacă vreţi să o încurajaţi, o puteţi contacta la numărul de telefon 0730.043.527.”




O puteti ajuta pe Andreea donand direct in contul ei :
R030RZBR0000060011797090
deschis la Banca Raiffeisen Agentia Orizont
str Unirii,bl H3, parter, Buzau
Tel: 0238.713.416
cod BIC/SWIFT : RZBR ROBU
Titular cont : Anisoara Mancila, mama Andreei

Pentru Andreea lupta Asociatia M.A.M.E. -, de la care am aflat si eu despre micuta, asociatie ce poate fi contactata in vederea incheierii unor contracte de sponsorizare sau pentru orice alt tip de ajutor sau lamuriri. Gasiti pe site-ul asociatiei si un buton pentru donatii online.


De asemenea, pun la dispozitie contul meu de PAYPAL, pentru cei care au incredere ca voi transfera orice ban intra in contul de paypal catre Andreea si carora le este mai usor sa faca donatii online.

In acest moment, orice fel de ajutor este binevenit. Fie ca este vorba despre ajutor material, ajutor fara de care micuta nu poate supravietui, fie ca este vorba despre idei, sprijin activ in mediatizarea cazului, toate acestea sunt asteptate la telefonul sau e-mailul de contact ale Asociatiei M.A.M.E., aici pe blog sau pe adresa mea de e-mail, sau la redactia Jurnalului National.

VA ROG DIN SUFLET SA O AJUTATI PE MICUTA ANDREEA, CARE NU MAI ARE TIMP!
Eu am donat.

Va multumesc!

Cu recunostinta,

Cristina Dinu

ATINGE O STEA

Se spune ca, atunci cand esti sanatos, ai o multime de vise. Cand esti bolnav, ai unul singur, cel mai important si de pretuit cu adevarat. Sanatatea.

Pentru multi dintre copiii care ajung in sectia de Pediatrie a Spitalului Fundeni acest vis devine aproape de neatins.
Asa cum poate in copilarie iti doreai sa atingi o stea...

In cadrul Institutului Clinic Fundeni, isi desfasoara activitatea sectia de Pediatrie (cea mai mare din tara) unde se trateaza copii diagnosticati cu leucemii, limfoame, copii care fac dializa, copii cu talasemie, copii cu hepatite cronice. Anual sunt inregistrate peste 5.000 de internari, iar aria de acoperire este toata suprafata Romaniei. Dupa fiecare cura citostatica, copiii fac aplazie medulara (starea de sanatate se inrautateste, ei fiind mai predispusi la infectii).
Pentru a interveni prompt, medicii trebuie sa dispuna de logistica necesara. Un aparat echograf ar asigura o mai buna functionare a sectiei de Pediatrie unde sunt tratati copiii cu aceste afectiuni. Acest aparat este esential pentru decelarea modificarilor aparute la nivelul ficatului, rinichiului sau al altor organe importante. Daca aceste modificari nu sunt descoperite la timp, multe vieti sunt curmate.

Asociatia MAME vine in sprijinul micutilor bolnavi, lansand proiectul umanitar Atinge o Stea.

Finalitatea acestuia o reprezinta strangerea de fonduri pentru achizitionarea unui echograf atat de necesar copilasilor aflati in lupta pentru viata, valoarea aproximativa pentru un aparat care sa raspunda cerintelor medicilor care il vor folosi fiind de 45.000 euro.

In acest scop, Asociatia MAME organizeaza un eveniment caritabil in data de 12 decembrie, in cadrul caruia va avea loc o licitatie.

Alaturati-va demersului nostru de a-i sprijini pe micutii care au cu adevarat nevoie de ajutor. Acum, in pragul Sfintelor Sarbatori de Craciun, amintiti-va ca darul din dar deschide Raiul, deschideti-va sufletul si fiti constienti ca sponsorizarea sau donatia dumneavoastra poate aduce zambetul sperantei, ca atingerea acelei stele a copilariei este posibila...

Sunt binevenite atat ajutoarele financiare (sponsorizari), cat si cele materiale (donatii, obiecte pentru licitatie).

Relatii despre acest proiect pot fi obtinute de la reprezentantii asociatiei MAME cat si de la Seful Sectiei de Pediatrie al Institutului Clinic Fundeni, prof. Dr. Constantin Virgiliu Arion, sau de la asistenta Nadia Ulmeanu - coordonator de proiect.

Va asteptam cu mult drag si optimism alaturi de noi pentru ca, impreuna, sa transformam in realitate visul copilariei prea des curmate... iar Atinge o stea sa devina visul implinit al micutilor in suferinta!

Daca doriti sa sponsorizati acest proiect va rugam sa ne contactati la adresa: office@asociatiamame.com

Aceasta este o preluare de pe site-ul oficial al Asociatiei M.A.M.E.


Am ales sa postez despre acest proiect, nu numai pentru ca stiu ce inseamna sa te bucuri, atunci cand ai mai mare nevoie, de sprijinul dezinteresat al Asociatiei M.A.M.E. pentru care le sunt recunoscatoare, ci si pentru ca, cei care vor beneficia de acest proiect suntem noi, direct sau indirect.

Si cred ca a sosit momentul sa incetez sa gandesc ca nu ar trebui sa contribui eu direct acolo unde statul, tot pe banii nostri, ar trebui sa rezolve problemele pe care le avem. Din pacate este reala situatia, insa a gandi asa nu este deloc constructiv. Iar bietii copilasi nu au nicio vina ca oficialii nu se gandesc la noi...
Si sta in puterea noastra, cu sume de orice fel, unele nereprezentand un real efort, sa schimbam ceva. Sau sa incepem sa schimbam ceva.

Eu promit ca voi dona! Si chiar daca nu va fi o suma mare, stiu, pe propria-mi piele, ca orice banut conteaza!

Va multumesc pentru atentie!

DUPA TRANSPLANT

Buna seara! Stiu ca vi se pare ca scriu cu intarziere. Cei care au trecut prin asta stiu de ce scriu abia acum. Ceilalti, cu siguranta ma vor intelege.
Nu voi intra in detalii tehnice, nu a fost deloc cea mai placuta experienta din viata mea. (Nu vreau sa se sperie cineva, deci nu dau detalii, pentru ca pot fi luate ca fiind general valabile si nu este cazul. Insa, oricand stau la dispozitia persoanelor care vor sa stie mai multe despre transplantul autolog de celule stem pe e-mail).
Dar am scapat! Incepand de astazi, 3.11, sunt externata. Mi-au facut o surpriza astazi la vizita zilnica si mi-au spus ca pot merge acasa.
Asta dupa ce, timp de 4-5 zile, mi-am dozat toata energia in sensul recuperarii. Asta insemna sa incep sa mananc si sa beau iar singura si sa ma pot deplasa. Asa ca am incercat sa nu fac absolut nimic altceva, decat asta. Si se pare ca am reusit.
In acest moment, energia mea este minima, sigur ca se putea si mai rau, dar pentru cum sunt eu, este extrem de ciudat si inca ma lupt sa imi revin. Sper sa reusesc cat se poate de repede.
Cat priveste transplantul, in opinia medicilor, a fost un transplant cat se poate de bun, in sensul ca nu au aparut complicatii, celulele mele si-au revenit extrem de repede (intr-un timp record, au spus ei), am iesit la fel de repede din aplazie, si se pare si ca m-am recuperat foarte repede.
Este adevarat, pentru ca asta este ziua 18 dupa transplant, iar in medie se iese din spital in perioada cuprinsa intre 3-5 saptamani dupa ziua 0.
Urmeaza controale saptamanale standard, probe de sange, intalniri cu medicii.

Marturisesc faptul ca a mai fost un motiv pentru care nu am scris pana acum. Si anume, la momentul cand as fi putut scrie doua randuri despre starea mea, pentru ca imi mai revenisem putin, am mai primit o veste. Pe care a trebuit sa o asimilez intai eu, ca sa o pot transmite.
Este vorba despre faptul ca medicii au decis ca cea mai buna strategie de abordat, potrivit stadiului si evolutiei bolii mele, daca vreau sa castig mai mult de doi ani pana la o eventuala revenire a bolii, este aceea de a face, in cel mult trei luni de la primul transplant, un al doilea transplant, cu celule de la donator (pe care nu reusesc sa mi-l gaseasca).
Stiam de eventualitatea unui al doilea transplant, insa mai stiam si ca depinde totul de cum vor arata analizele de dupa primul transplant. Insa medicii spun, ca atat din experienta lor, cat si din experienta altor centre importante de transplant din lume, ar trebui venit cu al doilea transplant cat se poate de repede, independent de remisia completa a bolii la momentul la care vor fi facute analizele de evaluare ale primului transplant. Dovada in acest sens stau oameni care au facut acest tip de tratament acum 15 ani si care acum isi vad de viata lor linistiti.

Asa ca, mi-a fost destul de greu sa scriu despre asta pentru ca mi-a fost foarte greu sa aflu ca voi mai trece inca o data prin asa ceva, de fapt, chiar prin ceva mai complicat si de durata mai mare.

Cam atat pentru moment.
Imi pare rau ca nu am scris mai devreme, stiu ca ati asteptat vesti.
In acest moment, prioritara este recuperarea cat se poate de rapida si incarcarea bateriilor pentru urmatoarea etapa.

Inca nu am o strategie bine pusa la punct pentru al doilea transplant, am cateva idei. Voi analiza problema zilele urmatoare si ma voi orienta. Probabil ca va fi nevoie sa am o discutie serioasa cu dragul nostru Stat Roman.

Va multumesc pentru ca ati fost si sunteti alaturi de mine !

Cristina Dinu