sâmbătă, 13 martie 2010

UN PAS INAINTE SI MERGEM MAI DEPARTE

Iar nu stiu de unde sa incep! Iar s-au petrecut foarte multe lucruri de cand nu am mai postat si nu stiu care este ordinea in care ar trebui povestite.


Intai imi doresc sa va multumesc din suflet pentru ajutor, pentru tot! Am reusit sa strang suma care imi mai lipsea pentru a putea plati transplantul. Nu am cuvinte sa va multumesc cu adevarat!

De asemenea, multumesc din suflet celor care au facut posibil concertul caritabil din seara zilei de 10 martie, in Jukebox Club. Le multumesc mult prietenilor pe care i-am castigat, multumesc din suflet celor care au organizat, multumesc artistilor care au acceptat sa cante pentru mine si acelor artisti care, din lipsa timpului si a spatiului pe afis, au venit in calitate de invitati. Multumesc reprezentantilor media si mass media implicati.
Va multumesc din suflet dumneavoastra, celor care ati participat la eveniment, si multumesc din suflet CRISTINA! Dar aceasta este o alta poveste!
Ma opresc pentru ca veti spune ca nu sunt la Oscar, va puteti imagina ce este in sufletul meu, inca o data!

Ati spune acum “ok, deci poti face transplantul in orice moment, pentru ca ai banii”. Ei bine, mi-ar fi placut sa fie asa. Insa, din pacate, intre timp boala a inceput iar sa isi faca de cap, este iar in progresie, asa cum a rezultat din examinarea Pet-Ct care trebuia sa fie ultima de acest fel inainte de transplant. In consecinta, pentru ca un transplant facut in timp ce boala este in progresie ar fi ineficient, medicii au decis ca este nevoie sa oprim iar boala cu inca doua cicluri de chimioterapie (doua ar fi ideal, maximum trei).

De asemenea, au decis medicii sa facem o noua biopsie, pentru a reconfirma diagnosticul, inainte de transplant. Este o masura logica. Dat fiind faptul ca boala mea nu reactioneaza chiar standard, o verifica de fiecare data. M-au diagnosticat in august 2008, au confirmat diagnosticul printr-o noua biopsie in aprilie 2009 (s-au pronuntat doi specialisti histopatologi, separat), iar acum vor, din nou, certitudini recente.
Concret, aseara am fost externata din clinica unde am fost supusa miercuri unei noi interventii chirurgicale, extirpandu-se un ganglion limfatic suspect, ganglion care va constitui materialul pentru o noua analiza histopatologica. Rezultatele biopsiei vin aici cam intr-o saptamana.
Sunt ok dupa operatie, au aici un chirurg genial. Este a patra interventie chirurgicala pe care o realizeaza avandu-ma ca materie prima, fara complicatii si fara urme usor vizibile (nu ca acesta ar fi neaparat un aspect care sa ma intereseze acum, dar in anii urmatori, pe plaja, va conta :-) ).

Prin urmare, planul este urmatorul :
- asteptam pana miercuri sau joi inchiderea ranilor (am si o drena pe care o port cu mine – furtun plus borcan plastic cu vacuum – care este responsabila cu colectarea lichidului limfatic si a celui interstitial pana la vindecarea pe dinauntru, evitand complicatiile),
- miercuri sau joi, daca vom avea ok –ul chirurgului, incep chimioterapia – trei zile de internare, doua consecutive si una in ziua 8 a ciclului de chimioterapie. Voi face doua astfel de cicluri, dupa care
- vom reevalua pe baza de examen clinic, ultrasunet si, daca va fi necesar, RMN. Imediat ce se va constata ca boala nu mai este in progresie, vom trece la
- TRANSPLANT
Speram si estimam perioada asta la aproximativ doua luni, un ciclu de chimioterapie avand trei saptamani sau o luna, in functie de cat de repede isi revin celulele dupa chimioterapie.
Va veti intreba poate “si daca boala nu se opreste?”. Daca boala nu se opreste, vom schimba chimioterapia cu alt tip, dispunand de cel putin doua variante care s-a demonstrat ca functioneaza in situatia in care ma aflu eu. Initial, boala este sensibila si reactioneaza la chimioterapie, de aceea vom face totul mitraliat, pentru a o prinde in perioada de raspuns la tratament. In plus, BOALA O SA SE OPREASCA!
Gata, nu va mai bat la cap cu detaliile tehnice.
Pana acum am evitat sa povestesc despre aceasta etapa pe blog, pentru ca am vrut mai intai sa analizez, din punct de vedere juridic, in ce fel pot influenta negativ aceste informatii dosarul depus la Directia de Sanatate Publica. Am analizat, impreuna cu alti medici si impreuna cu prieteni si colegi avocati si am ajuns la concluzia ca dosarul meu este atat din punct de vedere medical, cat si din punct de vedere juridic, mai presus de orice critica. In consecinta, v-am expus povestea si astept, impreuna cu prietenii mei si impreuna cu dumneavoastra, raspunsul Comisiei abilitate.

Inchei aici, cu promisiunea ferma de a va tine la curent si de a face tot ce tine de mine pentru a invinge boala asta, asa cum dumneavoastra ati facut tot ce ati putut pentru a ma ajuta in lupta mea!
MULTUMESC!

VA MULTUMESC DIN SUFLET! Suma stransa la data de 12.03.2010





VA MULTUMESC DIN SUFLET!

luni, 8 martie 2010

VA INVITAM LA CONCERT!




Miercuri, 10 martie, ora 21, Jukebox Club, Concert caritabil.

Vor canta : Alexandrina, Nicu Covaci, Ovidiu Lipan-Tandarica, Bogdan Bradu, Ionut Contras, HiQ, Artanu, Byron, Silent Strike, Trupa Jukebox, Pasager, Marfar, Popas, Daniel Lazar, Coyote Chicks.

Pretul biletului - 30 lei.
Biletele se pot achizitiona in ziua evenimentului la Jukebox Club si Restaurant sau la intrarea in sala.
Toate incasarile din bilete vor fi donate pentru achitarea TRANSPLANTULUI MEU :)

Va asteptam cu drag! Va asiguram ca o sa fie UN CONCERT PENTRU O VIATA!

Cristina Dinu si PRIETENII

Un eveniment organizat de Club si Restaurant Jukebox.

Parteneri : Asociatia M.A.M.E, Phoenix Transsylvania, Eventim, Coyote Cafe, si byron Management.
Parteneri media: Radio 3 Net si 121.ro

CONCERT CARITABIL PE YOUTUBE
http://www.youtube.com/watch?v=eb6Xc9A4NRA

marți, 2 martie 2010

DE MARTISOR, PENTRU MINE


Am partea mea de noroc. Mereu spun asta, chiar si in ultimii doi ani. Si o spun din mai multe motive.

Primul ar fi acela ca, dupa cum ati vazut, acum o saptamana si jumatate aveam 15 000 de euro stransi din cei 80 000 euro care imi lipseau pentru a face transplantul.
Deja ma vedeam discutand cu medicii sa amanam transplantul, ceea ce, in conditii normale, ar fi insemnat o amanare de cel putin o luna, cat ar fi facut transplant si s-ar fi recuperat un alt pacient.
Acum am, din cei 80.000 euro necesari, 62.000 euro.
M-am bucurat enorm sa vad ca nu ati renuntat cand ati vazut ca parea ca nu se vor strange banii necesari! Va multumesc!

Un al doilea motiv pentru care afirm ca am si o parte de noroc, este acela ca, de unde ma vedeam rugandu-i pe medici sa imi amane plata, deci si transplantul, trezindu-ma insa si cu un “da, dar bagam un alt pacient, pana esti tu pregatita” asta insemnand cel putin o luna, spre surprinderea mea, am vorbit ieri cu medicii si mi-au adus, fara interventia mea si fara ca ei sa urmareasca asta, vesti bune. Si anume, trebuie sa amanam pentru cateva zile, pana sunt gata rezultatele analizelor, pentru ca, fiind foarte aglomerat, au obtinut programare abia ieri la ora 17.00. Asadar, o noua sansa de a strange banii la timp.
Sigur, imi pot spune in oricare din zilele ce urmeaza “gata avem rezultatul. Sa discutam si apoi sa trecem la transplant” daca am banii in cont... Si daca nu, sa ma trezesc cu acea amanare de o luna pe care nu mi-o doresc.

Va anunt astfel ca am reusit sa obtin prelungirea perioadei in care pot primi donatii prin sms in cele trei retele mobile pana pe data de 14 martie, inclusiv. Numerele de la Romtelecom sunt valabile si ele in continuare.
Va multumesc pentru tot! Pentru gandurile bune, pentru ca ati transmis mai departe mailurile si problemele mele, pentru ca ati strigat mai departe dupa ajutor! Va multumesc din suflet!
Mai am de strans 18.000 euro din cei 80 000 de euro. Poate fi pana maine, poate fi pana vineri… Nu stiu. Ce stiu este ca mai am nevoie de o mana de ajutor. Si mai stiu ca mi-o veti acorda.
***
In alta ordine de idei…am fost ACASA! Dupa 10 luni in care nu am plecat din Viena din cauza tratamentului sau urmarilor tratamentului, am vazut camera mea, pisoii mei, lucrurile mele. Nu am crezut ca o sa fie timp suficient pentru a ma acomoda iar si pentru a-mi fi foarte greu sa plec. Dar a fost. Am facut planul sa stau 4 zile, am stat 10. A fost excelent. Casa este casa. Cu toata ironia situatiei, va multumesc domnule doctor pentru faptul ca ati spus ca trebuie sa ma vedeti pentru jumatate de ora!
Dar (daca tot sunt la acest subiect) regret amarnic faptul ca inca mai sunt situatii in care trebuie sa explic unor oameni ca nu din cauza unui moft am plecat la Viena, ca nu pentru “conditiile de cazare”?!?! am decis sa fac naveta Bucuresti – Viena din august 2008 si pana in aprilie 2009 si sa raman in Viena din aprilie 2009 si pana in prezent. Ca nu este normal sa iti vezi familia aproape de tine numai cu pretul vietii lor de zi cu zi. Totul pare defect, credeti-ma! Sigur ca este un oras frumos, civilizat, curat, dar nu iti sta gandul la asa ceva, va asigur. Si resimti o frustrare imensa cand iti dai seama de faptul ca, fara voia ta, esti izgonit din propria ta tara. Pentru ca asa se traduce. Nu numai cancerul mi-a suspendat viata, ci si faptul ca nu pot ramane sa ma tratez in propria mea tara, aproape de casa. Va rog, inainte sa ma acuzati de ceva, sa incercati sa va imaginati…!
Si ca sa inchei in acelasi ton cu care sunt obisnuita si v-am obisnuit, va multumesc pentru tot si va doresc din suflet sa aveti o primavara frumoasa, luminoasa, sanatoasa si colorata! Iar mie, sa am o asemenea primavara anul ce urmeaza!

Cu stima,
Cristina Dinu

PS – sigur ca, in sfarsit, medicii au recunoscut ca aceasta procedura nu se face in tara, mai ramane sa recunoasca si autoritatile competente. Va datorez aceste informatii, dar, fara a intra in detalii, deocamdata va asigur ca fac tot ce se poate face si ca nu am apelat la dumneavoastra inainte de a ma asigura de faptul ca nu ma pot baza pe autoritati sa imi suporte costurile tratamentului asa incat sa si fac transplantul la timp. Va voi tine la curent!