miercuri, 14 aprilie 2010

Sa transam o problema ... mai mult verde

Ligia a introdus un nou comentariu privind postarea dvs. "Update 10 aprilie":
Draga mea Cristina,

Ai auzit vreodata de Institutul Hippocrates din Florida? Ei vindeca din 1952 orice forma de boala avansata, cancere in ultimele faze, leucemii, tumori, orice. Decat sa cheltui atatia banii cu toate aceste tratamente care nu se stie sigur daca-ti vor salva viata, de ce nu incerci acest Institut unde pentru in jur la $5000 esti asigurata ca pleci sanatoasa?
Am fost la ei acum o luna, si sunt un centru cum n-ai sa intalnesti nicaieri, foarte dotati si medical si cu cercetari zilnicie de laborator, si foarte bine cotati in USA si in lume, ca primul centru cu cele mai mari vindecari la activ. Priveste putin ce spune directorul Institutului, la o emisiune celebra din USA.
http://www.youtube.com/watch?v=NfcF4eRl9wk&feature=PlayList&p=AFBECCC0F4BC2D85&playnext_from=PL&index=12
Exista si partea a doua. Deasemenea, am scris un articol cu poze, o harta cu zecile de mii de cazuri pe care le-au salvat din intreaga lume, preturi, videouri despre ei, mai jos este link-ul.

http://ligiapop.com/2010/02/09/hippocrates-health-institute/

Iti urez toata sanatatea din lume si vreau sa aud vesti bune, ca te-ai insanatosit, asa cum pleaca toti de la acel Institut dupa numai 3 saptamani.

Publicaţi acest comentariu.
Respingeţi acest comentariu.
Moderează comentarii pentru acest blog. "


Draga Ligia,
Iti multumesc pentru sfaturi, sunt convinsa ca ai cele mai bune intentii. Daca imi permiti, pentru ca mi-a atras atentia comentariul tau foarte inversunat postat pe blogul meu si am citit putin si pe blogul tau, as vrea sa imi raspunzi si la urmatoarele intrebari, in masura in care nu esti foarte ocupata (in felul acesta ne poti ajuta pe noi, bolnavii de cancer) :

1. Nu am auzit pana acum despre Institutul Hippocrates, dar am auzit si citit destul de mult despre, spre exemplu, Institutul Gerson si despre Terapia Gerson. Poate ceva mai credibil chiar decat Hippocrates. Tu ai auzit despre Gerson? Stii cate astfel de institute “cele mai bune” sunt in lume?

2. Stii ce inseamna cancerul? Ca principii generale, cum functioneaza, care sunt cauzele? Pentru ca numai asa iti poti explica in ce fel apare si, implicit, in ce fel il poti preveni si trata.

3. Citind pe blogul tau, am incercat sa imi dau seama ce pregatire ai pentru ca am vazut ca dai sfaturi si chiar vrei sa faci “demonstratii” pe teme privind alimentatia sanatoasa, preventia dar si vindecarea bolilor de la cele mai usoare pana la cancer, leucemie, “orice”, cum spui tu. Ai cumva studii in domeniul biologiei sau chimiei? Poate medicina?

4. Draga mea Ligia, daca faci cancer pentru ca nu mananci „raw” (n.m. cruditati), daca te vindeci de cancer mancand trei saptamani iarba, cum imi spui in comentariu, cum iti explici factorul genetic ca factor de risc in aparitia cancerului? Aici poti raspunde 3 in 1 la intrebarile de la punctele 2, 3, 4.

In mod normal nu ti-as fi raspuns. Dar ai fost atat de vehementa in tot ce mi-ai transmis si esti atat de...entuziasta si de transanta („Mai simplu de atat nu cred ca se poate, mai ales cand numai ai nici o alternativa ramasa. Oare e asa de greu sa fim convinsi, chiar si cand suntem la cativa pasi de moarte, preferand sa nu renuntam la obiceiurile noastre proaste si sa murim cu carnea in dinti, dar fericiti? Imi cer iertare pentru duritate, insa am fost foarte intrigata de atitudinea descrisa mai sus a unor cunostinte de ale mele, in ultimele stadii de cancer si tumori pe creier, care nici macar nu se gandeau sa renunte la lactate si carne, daramite sa manance vegetale crude si sprouts.Parerea profunda de rau ma impinge sa spun asa cuvinte, si-mi pare extrem de rau pentru asemenea fiinte neflexibile”) incat m-am gandit ca te-ai simti cumva tradata daca nu primesti feedback. Eu cred foarte tare ca ceea ce mananci este foarte important pentru starea sanatatii, cred ca unele greseli de nutritie pot duce la aparitia cancerului, insa am citit suficient de mult incat sa nu pot sa cred ca te poti vindeca de cancer mancand iarba timp de trei saptamani. De asemenea, am citit destul de mult (este foarte important CE citesti) incat sa iti pot spune ca in Statele Unite ale Americii tratamentul pentru cancer este mult mai scump de 5000 de dolari, de multe ori este cat este in Europa sau chiar mai mult.

Sa stii ca nu exista inca nimeni care sa iti poata garanta in cazul cancerului ca te vei vindeca, si permite-mi ca, asa cum si tu ai libera alegere de a manca sanatos, sa aleg intre doua variante demonstrate (daca ar fi sa cred si in metoda promovata si de tine) ca fiind potential vindecatoare de cancer.
Este destul de simplu : asa cum tie iti trebuie culoarea verde in farfurie ca sa crezi ca mananci sanatos, eu am nevoie ca oamenii care ma trateaza sa poarte halate albe si sa fi studiat medicina ca sa cred ca imi pot salva viata.
Stii ce cred eu ? Ca atunci cand vrei sa ajuti si cand crezi in ceva, dar nu poti explica mecanismul din punct de vedere tehnic, pentru ca nu ai pregatirea necesara, este bine sa fii mai putin vehement, este bine sa incerci sa faci doar sugestii si sa folosesti informatii verificate de persoane in masura sa verifice. Adica asa nu! („Decat sa cheltui atatia banii cu toate aceste tratamente care nu se stie sigur daca-ti vor salva viata, de ce nu incerci acest Institut unde pentru in jur la $5000 esti asigurata ca pleci sanatoasa?”) Pentru ca din cauza asta spune toata lumea ca internetul este plin de prostii.

Sper ca iti dai seama ca nu am considerat necesar sa intru in mai multe detalii ca sa iti explic din cate puncte de vedere nu ai dreptate. Dar ca exemplu, stii ca antioxidantii nu vindeca de cancer ci au doar rol in preventie? De ce? Protejeaza atat celulele sanatoase cat si celulele bolnave. Demonstrat stiintific spun medicii. Cred ca ii putem crede, nu?


Iti doresc sa te bucuri de sanatatea ta si pe viitor sa emiti opinii avizate!


Cristina

sâmbătă, 10 aprilie 2010

Update 10 aprilie

Recunosc, nu v-am mai dat vesti de multa vreme. Insa va asigur ca nu am stat degeaba.

O sa incep sa va povestesc de unde am ramas, si anume, de la operatie. Asadar, am fost operata pe data de 10 martie, exact acum o luna, si mi-au fost extirpati cinci ganglioni suspecti, in mare parte distrusi de chimioterapie. A fost efectuata biopsia pe acest material extras si, dupa aproximativ trei saptamani de investigatii si analize realizate de doi medici histopatologi foarte buni, concluzia a fost aceeasi – sunt un caz dificil, in acel material nu s-a gasit nicio celula maligna. Asta nu inseamna ca nu am, ci doar ca nu mai am acolo… Si ca operatia a cam fost facuta degeaba, din pacate. Fara ca asta sa insemne o eroare medicala, ci pur si simplu o aparent falsa pozitivitate a examenului PET in acea zona, nesustinuta de activitate metabolica a limfomului Hodgkin in acei ganglioni limfatici.

La cateva zile de la operatie au inceput sa imi dea batai de cap niste simptome neurologice – de la furnicaturi in degetele de la picioare si pana la amorteala in toata regula, ingreunarea picioarelor si dificultati in a controla picioarele la mers – simptome date de marirea infiltratiilor tumorale din vertebra coloanei toracale T11, tumora incepand sa comprime trunchiul spinal si terminatiile nervoase din zona. Riscul era ca simptomele sa avanseze rapid pana chiar la pareza ireversibila. Asa ca s-a intervenit cat de rapid s-a putut. Am inceput chimioterapia in regim de urgenta, considerandu-se ca asteptasem destul acordul chirurgului, pe data de 19 martie, imediat ce mi-a fost indepartata drena.

Asadar, am facut chimioterapie foarte puternica pe 19 si pe 20 martie, pe 25 martie, iar pe 6 aprilie o doza redusa fata de doza standard, din cauza hemato- toxicitatii date de dozele anterior administrate.
In paralel, pentru a fi siguri ca se reduce formatiunea tumorala din coloana, am inceput pe 30 martie radioterapie pentru vertebra afectata si cele imediat invecinate.
Pe data de 2 aprilie m-am delectat si cu o transfuzie de trombocite, care scazusera mult sub pragul critic din cauza chimioterapiei.
A fost o perioada foarte dificila. S-au adunat multe, m-am simtit rau si, desi aveam reperele si stiam exact in ce punct trebuie sa ma ridic iar, nu gaseam mijloacele prin care sa reusesc sa realizez asta. Oboseala, tratamentul si starea generala care se inrautatea ma tineau pe loc.

Dar acum este bine! Ma simt mult mai bine, durerile de oase au disparut, amorteala si ea, merg perfect normal, desi aveam nevoie de sprijin acum doua saptamani, am reusit sa mai ies la aer intre turele pe care le fac intre spitalul universitar unde fac radioterapia si clinica privata unde fac chimioterapia. Ne-am recapatat, atat eu, cat si sora mea care sta cu mine si are grija de mine, energia si gandirea pozitiva care ne-au ajutat si pana acum.

Ce urmeaza? Deocamdata se fac planuri de principiu si se analizeaza. Un grup de medici specializati pe diverse domenii de interes – respectiv hemato-oncologul, radioterapeut, specialistii in transplant. Algoritmul este acelasi. Tratament pentru oprirea bolii din progresie si inducerea remisiei, dupa care transplant. In cazul efectuarii transplantului atunci cand boala progreseaza, eficienta transplantului este mult redusa, risc pe care nu suntem – nici eu si nici medicii – dispusi sa ni-l asumam. Cu atat mai mult cu cat este posibila vindecarea completa.
De ce nu am scris totusi? Pentru ca o lunga perioada de timp chiar nu am gasit puterea sa scriu. Si nu imi dadeam seama ce ar trebui sa scriu. Pentru ca totul parea haotic, din cauza ca eram obosita. Medicii discutau, se gandeau la alte abordari mai eficiente, la adaptarea tratamentului la cazul meu. Trebuia sa astept decizii peste decizii, decizii care o data ce erau luate, generau alte dezbateri si sedinte.
Acum imi este mai clar, s-au mai stabilizat si totodata limpezit lucrurile, desi mai sunt incertitudini si decizii de luat.
In prezent, sunt in urmatoarea situatie :
- dupa un ciclu de chimioterapie
- in recuperare dupa hematotoxicitatea indusa de chimioterapie – fac injectii pentru stimularea maduvei sa produca neutrofilele care imi lipsesc si sunt extrem de importante in sistemul imunitar
- fac radioterapie a vertebrelor coloanei toracale 10, 11 si 12 – zilnic, mai putin sambata si duminica. Mai am 6 zile din terapia asta. Voi cumula doza de 28 de grey.

- Voi face, peste doua saptamani – un RMN al intregului schelet si un PET CT pentru intreg corpul, pentru a putea reevalua situatia. Daca au mai ramas zone mari afectate in oasele pelvisului – unde era problema la analizele de pe 1 martie – se pune problema iradierii extinse a pelvisului. Asta ar insemna o toxicitate foarte ridicata, efecte nu foarte usor de suportat de organism si automat o perioada de recuperare inainte de a intra in transplant mai mare. Din cauza ca nu exista foarte multe cazuri similare, date concrete privind perioada de recuperare si respectiv cea de asteptare pana la efectuarea transplantului, lipsesc si vor trebui luate deciziile pas cu pas, bazat pe rezultatele analizelor si, implicit, ale tratamentului.

Dupa cum vedeti, este frustrant, dar nu va pot oferi date concrete. Din cauza ca m-am trezit sa fiu … “speciala” asa incat medicii sa nu aiba repere concrete la care sa se poata raporta atunci cand stabilesc planul de tratament si cand iau deciziile in cazul meu, totul se face pas cu pas, vazand si facand, cum se spune. Este obositor sa nu stii ce urmeaza si mai ales cand urmeaza, dar am invatat ca numai cu rabdare pot trece peste aceasta perioada. Daca am reusit timp de doi ani de zile sa am rabdare, reusesc si de acum incolo.

In final, vreau sa va asigur de faptul ca, desi scriu mai rar poate uneori, asta nu inseamna ca “s-a mai stins din focul declarat al recunostintei” pentru tot ajutorul de care m-am bucurat din partea dumneavoastra. Fara dumneavoastra nu as fi ajuns in punctul asta, in care sa fiu relaxata si sa ii las pe unii dintre cei mai buni medici sa ia cele mai bune decizii care sa imi salveze viata!

Si vreau sa va mai asigur de faptul ca va stau in continuare la dispozitie pentru orice ajutor sunt capabila in aceasta perioada sa ofer la randul meu. Incerc sa raspund la cat mai multe mailuri, ma ocup personal de asta, ceea ce face sa intarzii de multe ori cu raspunsurile. Insa raspund!
Va doresc din suflet toate cele bune pana la urmatoarele vesti!
Cu rabdare,

Cristina Dinu

sâmbătă, 3 aprilie 2010


Fie ca Sarbatoarea Sfanta a Invierii Domnului sa va aduca in suflet, in casa si in familia dumneavoastra multa liniste si bunatate! Paste Fericit!

Cu drag,
Cristina Dinu