Acum 3 săptămâni
miercuri, 16 iunie 2010
joi, 13 mai 2010
UPDATE
Pentru ca primesc multe mailuri in care imi sunt cerute vesti, am decis sa postez, desi, asa cum veti observa, nu este nimic nou.
Am terminat radioterapia, simptomele neurologice au disparut complet, deci radioterapia a functionat.
Am facut analizele ale caror rezultate nu au fost deloc unele neasteptate. S-a luat decizia de a face tot chimioterapie, la care s-au adaugat anticorpi monoclonali cu rol, in cazul meu, de a elimina celulele de natura inflamatorie, specifice bolii, care se pare ca sunt apte a crea un mediu propice dezvoltarii si diviziunii celulelor canceroase. Asadar, prin adaugarea anticorpilor monoclonali se urmareste a permite chimioterapiei sa actioneze mai eficient. Radioterapia extinsa nu mai este o varianta de luat in calcul, dat fiind faptul ca boala se prezinta, conform rezultatelor analizelor, diseminat.
Am inceput chimioterapia despre care va spuneam mai sus. Am facut pe 30 aprilie si pe 1 mai. Voi face urmatoarea cura vineri si sambata sau luni si marti, in functie de cum se prezinta analizele de sange, care la ultima verificare erau destul de date peste cap - lucru firesc la cantitatea de substante chimioterapice administrate.
Medicul meu imi spune ca, desi situatia nu este roz, am un organism foarte puternic si un psihic asemenea, ca dispun de resurse impresionante, iar toate acestea il fac sa creada cu tarie ca voi trece cu bine prin toate etapele care urmeaza.
In acelasi sens, voi fi supusa unor examinari care sa ne spuna cum se prezinta inima, plamanii, ficatul si alte organe a caror forta si sanatate o folosesc la maximum de doi ani de zile. Vreau sa mi se confirme ca ma pot baza in continuare pe ajutorul lor.
Desi au fost facute analize in aceasta perioada, desi s-au luat decizii terapeutice, desi nu am avut prea mult timp liber, nu s-a schimbat nimic in situatia de acum cateva luni.
Chimioterapie, se doreste stabilizarea bolii si chiar intrarea in remisie, in vederea efectuarii transplantului, care ramane ultima carte, carte pe care, bazat pe opiniile medicilor, indraznesc sa o consider asul din maneca. Pe care totusi, nu il pot juca oricand.
Ca sa raspund unor intrebari care imi sunt adresate sub diverse forme :
- dupa cum se poate observa, da, mai traiesc! :)
- nu stiu ce sa raspund la intrebarea legata de cum ma mai simt. Ma simt uneori mai bine, alteori mai putin bine. Uneori din cauza bolii, alteori din cauza tratamentului.
Imi spunea mama ca multe persoane sunt uimite sa afle ca am si momente in care ma simt rau, pentru ca nu rezulta asta din ce si cum scriu pe blog. Nu scriu despre starile de rau pe blog, cel putin nu in detaliu, pentru ca nu cred ca are sens. Pe de-o parte, toata lumea stie ce inseamna cancerul, ce inseamna chimioterapia, ce inseamna radioterapia si oricine isi poate imagina ce inseamna toate acestea, timp de doi ani. Dar, nimanui nu ii face placere sa citeasca despre ceea ce consider eu ca sunt detalii inerente, iar mie nu mi-a placut deloc, in aceasta perioada in special, sa fiu compatimita. Pentru ca imi da senzatia ca a fi compatimita sau a fi privita ca fiind inca o persoana grav bolnava si atat - atitudine fireasca daca eu mi-as plange de mila - este de natura sa imi zdruncine echilibrul, echilibru atat de important pentru mine in aceasta perioada.
In plus, ma gandesc si la faptul ca, daca as alege sa dau detalii cu privire la starile (absolut normale in situatia data) pe care le am, le-as da celor dragi un motiv in plus sa vada nu numai filmul, ci si reluarea, ceea ce implica, din experienta, inca o tura zdravana de plans. Si tot eu trebuie sa ii aduc pe linia de plutire.
In concluzie, cred ca nu detaliez pe blog ce inseamna cancer, chimioterapie, radioterapie, transplant si toate acestea la un loc, aplicate la caz concret, din doua motive : starea de echilibru, a mea si a celor dragi, si faptul ca prefer sa dau numai informatiile absolut necesare, fara sa incerc sa acopar mirosul de primavara cu unul, indus de povestile mele, de solutie de sterilizat. Cel putin, asa vad eu lucrurile.
De ce nu am mai postat? Tot din doua motive :
1. lipsa informatiilor care sa faca o diferenta in economia situatiei mele
2. am incercat ca, pe langa chimio, radio, analize, intalniri cu medicii si recuperarea dupa fiecare tratament in parte, sa si traiesc. Pentru ca pot, desi nu imi este foarte usor, sa am activitati cat se poate de normale. Iar pentru calculator timp ramane mai putin (multi dintre dumneavoastra pot insa confirma faptul ca raspund la mailuri, atunci cand imi scrieti)
Spunandu-va toate acestea, sunt convinsa ca veti intelege atunci cand par sa ma retrag intr-o carapace a mea. Nu intentionez sa intru in vreo depresie, nu intentionez sa clachez in fata bolii sau a efectelor tratamentului, cu atat mai putin nu am de gand sa fac vreo figura mai urata :) (sper ca mama sa nu planga chiar si la citirea acestor asigurari)
Acestea fiind spuse, ma retrag la un maraton de filme, pe care l-am programat cu grija, impreuna cu sora si prietena mea aflata in vizita (si responsabila pentru dispozitia de zile mari care ma tine de cateva zile)
Update : informatii de ultima ora : pentru ca aici este zi libera prilejuita de o sarbatoare legala, noua noastra prietena (care mi-a trimis buchetul de flori anul trecut de ziua mea, buchet pe care probabil ca vi-l amintiti, si care prietena gateste niste picromigdale demne de toata aprecierea) ne-a propus o plimbare si o vizita la castelul Esterhazy. Cred ca vom accepta invitatia :)
Numai bine va doresc!
Pana la urmatoarele vesti,
Cristina
Am terminat radioterapia, simptomele neurologice au disparut complet, deci radioterapia a functionat.
Am facut analizele ale caror rezultate nu au fost deloc unele neasteptate. S-a luat decizia de a face tot chimioterapie, la care s-au adaugat anticorpi monoclonali cu rol, in cazul meu, de a elimina celulele de natura inflamatorie, specifice bolii, care se pare ca sunt apte a crea un mediu propice dezvoltarii si diviziunii celulelor canceroase. Asadar, prin adaugarea anticorpilor monoclonali se urmareste a permite chimioterapiei sa actioneze mai eficient. Radioterapia extinsa nu mai este o varianta de luat in calcul, dat fiind faptul ca boala se prezinta, conform rezultatelor analizelor, diseminat.
Am inceput chimioterapia despre care va spuneam mai sus. Am facut pe 30 aprilie si pe 1 mai. Voi face urmatoarea cura vineri si sambata sau luni si marti, in functie de cum se prezinta analizele de sange, care la ultima verificare erau destul de date peste cap - lucru firesc la cantitatea de substante chimioterapice administrate.
Medicul meu imi spune ca, desi situatia nu este roz, am un organism foarte puternic si un psihic asemenea, ca dispun de resurse impresionante, iar toate acestea il fac sa creada cu tarie ca voi trece cu bine prin toate etapele care urmeaza.
In acelasi sens, voi fi supusa unor examinari care sa ne spuna cum se prezinta inima, plamanii, ficatul si alte organe a caror forta si sanatate o folosesc la maximum de doi ani de zile. Vreau sa mi se confirme ca ma pot baza in continuare pe ajutorul lor.
Desi au fost facute analize in aceasta perioada, desi s-au luat decizii terapeutice, desi nu am avut prea mult timp liber, nu s-a schimbat nimic in situatia de acum cateva luni.
Chimioterapie, se doreste stabilizarea bolii si chiar intrarea in remisie, in vederea efectuarii transplantului, care ramane ultima carte, carte pe care, bazat pe opiniile medicilor, indraznesc sa o consider asul din maneca. Pe care totusi, nu il pot juca oricand.
Ca sa raspund unor intrebari care imi sunt adresate sub diverse forme :
- dupa cum se poate observa, da, mai traiesc! :)
- nu stiu ce sa raspund la intrebarea legata de cum ma mai simt. Ma simt uneori mai bine, alteori mai putin bine. Uneori din cauza bolii, alteori din cauza tratamentului.
Imi spunea mama ca multe persoane sunt uimite sa afle ca am si momente in care ma simt rau, pentru ca nu rezulta asta din ce si cum scriu pe blog. Nu scriu despre starile de rau pe blog, cel putin nu in detaliu, pentru ca nu cred ca are sens. Pe de-o parte, toata lumea stie ce inseamna cancerul, ce inseamna chimioterapia, ce inseamna radioterapia si oricine isi poate imagina ce inseamna toate acestea, timp de doi ani. Dar, nimanui nu ii face placere sa citeasca despre ceea ce consider eu ca sunt detalii inerente, iar mie nu mi-a placut deloc, in aceasta perioada in special, sa fiu compatimita. Pentru ca imi da senzatia ca a fi compatimita sau a fi privita ca fiind inca o persoana grav bolnava si atat - atitudine fireasca daca eu mi-as plange de mila - este de natura sa imi zdruncine echilibrul, echilibru atat de important pentru mine in aceasta perioada.
In plus, ma gandesc si la faptul ca, daca as alege sa dau detalii cu privire la starile (absolut normale in situatia data) pe care le am, le-as da celor dragi un motiv in plus sa vada nu numai filmul, ci si reluarea, ceea ce implica, din experienta, inca o tura zdravana de plans. Si tot eu trebuie sa ii aduc pe linia de plutire.
In concluzie, cred ca nu detaliez pe blog ce inseamna cancer, chimioterapie, radioterapie, transplant si toate acestea la un loc, aplicate la caz concret, din doua motive : starea de echilibru, a mea si a celor dragi, si faptul ca prefer sa dau numai informatiile absolut necesare, fara sa incerc sa acopar mirosul de primavara cu unul, indus de povestile mele, de solutie de sterilizat. Cel putin, asa vad eu lucrurile.
De ce nu am mai postat? Tot din doua motive :
1. lipsa informatiilor care sa faca o diferenta in economia situatiei mele
2. am incercat ca, pe langa chimio, radio, analize, intalniri cu medicii si recuperarea dupa fiecare tratament in parte, sa si traiesc. Pentru ca pot, desi nu imi este foarte usor, sa am activitati cat se poate de normale. Iar pentru calculator timp ramane mai putin (multi dintre dumneavoastra pot insa confirma faptul ca raspund la mailuri, atunci cand imi scrieti)
Spunandu-va toate acestea, sunt convinsa ca veti intelege atunci cand par sa ma retrag intr-o carapace a mea. Nu intentionez sa intru in vreo depresie, nu intentionez sa clachez in fata bolii sau a efectelor tratamentului, cu atat mai putin nu am de gand sa fac vreo figura mai urata :) (sper ca mama sa nu planga chiar si la citirea acestor asigurari)
Acestea fiind spuse, ma retrag la un maraton de filme, pe care l-am programat cu grija, impreuna cu sora si prietena mea aflata in vizita (si responsabila pentru dispozitia de zile mari care ma tine de cateva zile)
Update : informatii de ultima ora : pentru ca aici este zi libera prilejuita de o sarbatoare legala, noua noastra prietena (care mi-a trimis buchetul de flori anul trecut de ziua mea, buchet pe care probabil ca vi-l amintiti, si care prietena gateste niste picromigdale demne de toata aprecierea) ne-a propus o plimbare si o vizita la castelul Esterhazy. Cred ca vom accepta invitatia :)
Numai bine va doresc!
Pana la urmatoarele vesti,
Cristina
miercuri, 14 aprilie 2010
Sa transam o problema ... mai mult verde
Ligia a introdus un nou comentariu privind postarea dvs. "Update 10 aprilie":
Draga mea Cristina,
Ai auzit vreodata de Institutul Hippocrates din Florida? Ei vindeca din 1952 orice forma de boala avansata, cancere in ultimele faze, leucemii, tumori, orice. Decat sa cheltui atatia banii cu toate aceste tratamente care nu se stie sigur daca-ti vor salva viata, de ce nu incerci acest Institut unde pentru in jur la $5000 esti asigurata ca pleci sanatoasa?
Am fost la ei acum o luna, si sunt un centru cum n-ai sa intalnesti nicaieri, foarte dotati si medical si cu cercetari zilnicie de laborator, si foarte bine cotati in USA si in lume, ca primul centru cu cele mai mari vindecari la activ. Priveste putin ce spune directorul Institutului, la o emisiune celebra din USA.
http://www.youtube.com/watch?v=NfcF4eRl9wk&feature=PlayList&p=AFBECCC0F4BC2D85&playnext_from=PL&index=12
Exista si partea a doua. Deasemenea, am scris un articol cu poze, o harta cu zecile de mii de cazuri pe care le-au salvat din intreaga lume, preturi, videouri despre ei, mai jos este link-ul.
http://ligiapop.com/2010/02/09/hippocrates-health-institute/
Iti urez toata sanatatea din lume si vreau sa aud vesti bune, ca te-ai insanatosit, asa cum pleaca toti de la acel Institut dupa numai 3 saptamani.
Publicaţi acest comentariu.
Respingeţi acest comentariu.
Moderează comentarii pentru acest blog. "
Draga Ligia,
Iti multumesc pentru sfaturi, sunt convinsa ca ai cele mai bune intentii. Daca imi permiti, pentru ca mi-a atras atentia comentariul tau foarte inversunat postat pe blogul meu si am citit putin si pe blogul tau, as vrea sa imi raspunzi si la urmatoarele intrebari, in masura in care nu esti foarte ocupata (in felul acesta ne poti ajuta pe noi, bolnavii de cancer) :
1. Nu am auzit pana acum despre Institutul Hippocrates, dar am auzit si citit destul de mult despre, spre exemplu, Institutul Gerson si despre Terapia Gerson. Poate ceva mai credibil chiar decat Hippocrates. Tu ai auzit despre Gerson? Stii cate astfel de institute “cele mai bune” sunt in lume?
2. Stii ce inseamna cancerul? Ca principii generale, cum functioneaza, care sunt cauzele? Pentru ca numai asa iti poti explica in ce fel apare si, implicit, in ce fel il poti preveni si trata.
3. Citind pe blogul tau, am incercat sa imi dau seama ce pregatire ai pentru ca am vazut ca dai sfaturi si chiar vrei sa faci “demonstratii” pe teme privind alimentatia sanatoasa, preventia dar si vindecarea bolilor de la cele mai usoare pana la cancer, leucemie, “orice”, cum spui tu. Ai cumva studii in domeniul biologiei sau chimiei? Poate medicina?
4. Draga mea Ligia, daca faci cancer pentru ca nu mananci „raw” (n.m. cruditati), daca te vindeci de cancer mancand trei saptamani iarba, cum imi spui in comentariu, cum iti explici factorul genetic ca factor de risc in aparitia cancerului? Aici poti raspunde 3 in 1 la intrebarile de la punctele 2, 3, 4.
In mod normal nu ti-as fi raspuns. Dar ai fost atat de vehementa in tot ce mi-ai transmis si esti atat de...entuziasta si de transanta („Mai simplu de atat nu cred ca se poate, mai ales cand numai ai nici o alternativa ramasa. Oare e asa de greu sa fim convinsi, chiar si cand suntem la cativa pasi de moarte, preferand sa nu renuntam la obiceiurile noastre proaste si sa murim cu carnea in dinti, dar fericiti? Imi cer iertare pentru duritate, insa am fost foarte intrigata de atitudinea descrisa mai sus a unor cunostinte de ale mele, in ultimele stadii de cancer si tumori pe creier, care nici macar nu se gandeau sa renunte la lactate si carne, daramite sa manance vegetale crude si sprouts.Parerea profunda de rau ma impinge sa spun asa cuvinte, si-mi pare extrem de rau pentru asemenea fiinte neflexibile”) incat m-am gandit ca te-ai simti cumva tradata daca nu primesti feedback. Eu cred foarte tare ca ceea ce mananci este foarte important pentru starea sanatatii, cred ca unele greseli de nutritie pot duce la aparitia cancerului, insa am citit suficient de mult incat sa nu pot sa cred ca te poti vindeca de cancer mancand iarba timp de trei saptamani. De asemenea, am citit destul de mult (este foarte important CE citesti) incat sa iti pot spune ca in Statele Unite ale Americii tratamentul pentru cancer este mult mai scump de 5000 de dolari, de multe ori este cat este in Europa sau chiar mai mult.
Sa stii ca nu exista inca nimeni care sa iti poata garanta in cazul cancerului ca te vei vindeca, si permite-mi ca, asa cum si tu ai libera alegere de a manca sanatos, sa aleg intre doua variante demonstrate (daca ar fi sa cred si in metoda promovata si de tine) ca fiind potential vindecatoare de cancer.
Este destul de simplu : asa cum tie iti trebuie culoarea verde in farfurie ca sa crezi ca mananci sanatos, eu am nevoie ca oamenii care ma trateaza sa poarte halate albe si sa fi studiat medicina ca sa cred ca imi pot salva viata.
Stii ce cred eu ? Ca atunci cand vrei sa ajuti si cand crezi in ceva, dar nu poti explica mecanismul din punct de vedere tehnic, pentru ca nu ai pregatirea necesara, este bine sa fii mai putin vehement, este bine sa incerci sa faci doar sugestii si sa folosesti informatii verificate de persoane in masura sa verifice. Adica asa nu! („Decat sa cheltui atatia banii cu toate aceste tratamente care nu se stie sigur daca-ti vor salva viata, de ce nu incerci acest Institut unde pentru in jur la $5000 esti asigurata ca pleci sanatoasa?”) Pentru ca din cauza asta spune toata lumea ca internetul este plin de prostii.
Sper ca iti dai seama ca nu am considerat necesar sa intru in mai multe detalii ca sa iti explic din cate puncte de vedere nu ai dreptate. Dar ca exemplu, stii ca antioxidantii nu vindeca de cancer ci au doar rol in preventie? De ce? Protejeaza atat celulele sanatoase cat si celulele bolnave. Demonstrat stiintific spun medicii. Cred ca ii putem crede, nu?
Iti doresc sa te bucuri de sanatatea ta si pe viitor sa emiti opinii avizate!
Cristina
Draga mea Cristina,
Ai auzit vreodata de Institutul Hippocrates din Florida? Ei vindeca din 1952 orice forma de boala avansata, cancere in ultimele faze, leucemii, tumori, orice. Decat sa cheltui atatia banii cu toate aceste tratamente care nu se stie sigur daca-ti vor salva viata, de ce nu incerci acest Institut unde pentru in jur la $5000 esti asigurata ca pleci sanatoasa?
Am fost la ei acum o luna, si sunt un centru cum n-ai sa intalnesti nicaieri, foarte dotati si medical si cu cercetari zilnicie de laborator, si foarte bine cotati in USA si in lume, ca primul centru cu cele mai mari vindecari la activ. Priveste putin ce spune directorul Institutului, la o emisiune celebra din USA.
http://www.youtube.com/watch?v=NfcF4eRl9wk&feature=PlayList&p=AFBECCC0F4BC2D85&playnext_from=PL&index=12
Exista si partea a doua. Deasemenea, am scris un articol cu poze, o harta cu zecile de mii de cazuri pe care le-au salvat din intreaga lume, preturi, videouri despre ei, mai jos este link-ul.
http://ligiapop.com/2010/02/09/hippocrates-health-institute/
Iti urez toata sanatatea din lume si vreau sa aud vesti bune, ca te-ai insanatosit, asa cum pleaca toti de la acel Institut dupa numai 3 saptamani.
Publicaţi acest comentariu.
Respingeţi acest comentariu.
Moderează comentarii pentru acest blog. "
Draga Ligia,
Iti multumesc pentru sfaturi, sunt convinsa ca ai cele mai bune intentii. Daca imi permiti, pentru ca mi-a atras atentia comentariul tau foarte inversunat postat pe blogul meu si am citit putin si pe blogul tau, as vrea sa imi raspunzi si la urmatoarele intrebari, in masura in care nu esti foarte ocupata (in felul acesta ne poti ajuta pe noi, bolnavii de cancer) :
1. Nu am auzit pana acum despre Institutul Hippocrates, dar am auzit si citit destul de mult despre, spre exemplu, Institutul Gerson si despre Terapia Gerson. Poate ceva mai credibil chiar decat Hippocrates. Tu ai auzit despre Gerson? Stii cate astfel de institute “cele mai bune” sunt in lume?
2. Stii ce inseamna cancerul? Ca principii generale, cum functioneaza, care sunt cauzele? Pentru ca numai asa iti poti explica in ce fel apare si, implicit, in ce fel il poti preveni si trata.
3. Citind pe blogul tau, am incercat sa imi dau seama ce pregatire ai pentru ca am vazut ca dai sfaturi si chiar vrei sa faci “demonstratii” pe teme privind alimentatia sanatoasa, preventia dar si vindecarea bolilor de la cele mai usoare pana la cancer, leucemie, “orice”, cum spui tu. Ai cumva studii in domeniul biologiei sau chimiei? Poate medicina?
4. Draga mea Ligia, daca faci cancer pentru ca nu mananci „raw” (n.m. cruditati), daca te vindeci de cancer mancand trei saptamani iarba, cum imi spui in comentariu, cum iti explici factorul genetic ca factor de risc in aparitia cancerului? Aici poti raspunde 3 in 1 la intrebarile de la punctele 2, 3, 4.
In mod normal nu ti-as fi raspuns. Dar ai fost atat de vehementa in tot ce mi-ai transmis si esti atat de...entuziasta si de transanta („Mai simplu de atat nu cred ca se poate, mai ales cand numai ai nici o alternativa ramasa. Oare e asa de greu sa fim convinsi, chiar si cand suntem la cativa pasi de moarte, preferand sa nu renuntam la obiceiurile noastre proaste si sa murim cu carnea in dinti, dar fericiti? Imi cer iertare pentru duritate, insa am fost foarte intrigata de atitudinea descrisa mai sus a unor cunostinte de ale mele, in ultimele stadii de cancer si tumori pe creier, care nici macar nu se gandeau sa renunte la lactate si carne, daramite sa manance vegetale crude si sprouts.Parerea profunda de rau ma impinge sa spun asa cuvinte, si-mi pare extrem de rau pentru asemenea fiinte neflexibile”) incat m-am gandit ca te-ai simti cumva tradata daca nu primesti feedback. Eu cred foarte tare ca ceea ce mananci este foarte important pentru starea sanatatii, cred ca unele greseli de nutritie pot duce la aparitia cancerului, insa am citit suficient de mult incat sa nu pot sa cred ca te poti vindeca de cancer mancand iarba timp de trei saptamani. De asemenea, am citit destul de mult (este foarte important CE citesti) incat sa iti pot spune ca in Statele Unite ale Americii tratamentul pentru cancer este mult mai scump de 5000 de dolari, de multe ori este cat este in Europa sau chiar mai mult.
Sa stii ca nu exista inca nimeni care sa iti poata garanta in cazul cancerului ca te vei vindeca, si permite-mi ca, asa cum si tu ai libera alegere de a manca sanatos, sa aleg intre doua variante demonstrate (daca ar fi sa cred si in metoda promovata si de tine) ca fiind potential vindecatoare de cancer.
Este destul de simplu : asa cum tie iti trebuie culoarea verde in farfurie ca sa crezi ca mananci sanatos, eu am nevoie ca oamenii care ma trateaza sa poarte halate albe si sa fi studiat medicina ca sa cred ca imi pot salva viata.
Stii ce cred eu ? Ca atunci cand vrei sa ajuti si cand crezi in ceva, dar nu poti explica mecanismul din punct de vedere tehnic, pentru ca nu ai pregatirea necesara, este bine sa fii mai putin vehement, este bine sa incerci sa faci doar sugestii si sa folosesti informatii verificate de persoane in masura sa verifice. Adica asa nu! („Decat sa cheltui atatia banii cu toate aceste tratamente care nu se stie sigur daca-ti vor salva viata, de ce nu incerci acest Institut unde pentru in jur la $5000 esti asigurata ca pleci sanatoasa?”) Pentru ca din cauza asta spune toata lumea ca internetul este plin de prostii.
Sper ca iti dai seama ca nu am considerat necesar sa intru in mai multe detalii ca sa iti explic din cate puncte de vedere nu ai dreptate. Dar ca exemplu, stii ca antioxidantii nu vindeca de cancer ci au doar rol in preventie? De ce? Protejeaza atat celulele sanatoase cat si celulele bolnave. Demonstrat stiintific spun medicii. Cred ca ii putem crede, nu?
Iti doresc sa te bucuri de sanatatea ta si pe viitor sa emiti opinii avizate!
Cristina
sâmbătă, 10 aprilie 2010
Update 10 aprilie
Recunosc, nu v-am mai dat vesti de multa vreme. Insa va asigur ca nu am stat degeaba.
O sa incep sa va povestesc de unde am ramas, si anume, de la operatie. Asadar, am fost operata pe data de 10 martie, exact acum o luna, si mi-au fost extirpati cinci ganglioni suspecti, in mare parte distrusi de chimioterapie. A fost efectuata biopsia pe acest material extras si, dupa aproximativ trei saptamani de investigatii si analize realizate de doi medici histopatologi foarte buni, concluzia a fost aceeasi – sunt un caz dificil, in acel material nu s-a gasit nicio celula maligna. Asta nu inseamna ca nu am, ci doar ca nu mai am acolo… Si ca operatia a cam fost facuta degeaba, din pacate. Fara ca asta sa insemne o eroare medicala, ci pur si simplu o aparent falsa pozitivitate a examenului PET in acea zona, nesustinuta de activitate metabolica a limfomului Hodgkin in acei ganglioni limfatici.
La cateva zile de la operatie au inceput sa imi dea batai de cap niste simptome neurologice – de la furnicaturi in degetele de la picioare si pana la amorteala in toata regula, ingreunarea picioarelor si dificultati in a controla picioarele la mers – simptome date de marirea infiltratiilor tumorale din vertebra coloanei toracale T11, tumora incepand sa comprime trunchiul spinal si terminatiile nervoase din zona. Riscul era ca simptomele sa avanseze rapid pana chiar la pareza ireversibila. Asa ca s-a intervenit cat de rapid s-a putut. Am inceput chimioterapia in regim de urgenta, considerandu-se ca asteptasem destul acordul chirurgului, pe data de 19 martie, imediat ce mi-a fost indepartata drena.
Asadar, am facut chimioterapie foarte puternica pe 19 si pe 20 martie, pe 25 martie, iar pe 6 aprilie o doza redusa fata de doza standard, din cauza hemato- toxicitatii date de dozele anterior administrate.
In paralel, pentru a fi siguri ca se reduce formatiunea tumorala din coloana, am inceput pe 30 martie radioterapie pentru vertebra afectata si cele imediat invecinate.
Pe data de 2 aprilie m-am delectat si cu o transfuzie de trombocite, care scazusera mult sub pragul critic din cauza chimioterapiei.
A fost o perioada foarte dificila. S-au adunat multe, m-am simtit rau si, desi aveam reperele si stiam exact in ce punct trebuie sa ma ridic iar, nu gaseam mijloacele prin care sa reusesc sa realizez asta. Oboseala, tratamentul si starea generala care se inrautatea ma tineau pe loc.
Dar acum este bine! Ma simt mult mai bine, durerile de oase au disparut, amorteala si ea, merg perfect normal, desi aveam nevoie de sprijin acum doua saptamani, am reusit sa mai ies la aer intre turele pe care le fac intre spitalul universitar unde fac radioterapia si clinica privata unde fac chimioterapia. Ne-am recapatat, atat eu, cat si sora mea care sta cu mine si are grija de mine, energia si gandirea pozitiva care ne-au ajutat si pana acum.
Ce urmeaza? Deocamdata se fac planuri de principiu si se analizeaza. Un grup de medici specializati pe diverse domenii de interes – respectiv hemato-oncologul, radioterapeut, specialistii in transplant. Algoritmul este acelasi. Tratament pentru oprirea bolii din progresie si inducerea remisiei, dupa care transplant. In cazul efectuarii transplantului atunci cand boala progreseaza, eficienta transplantului este mult redusa, risc pe care nu suntem – nici eu si nici medicii – dispusi sa ni-l asumam. Cu atat mai mult cu cat este posibila vindecarea completa.
De ce nu am scris totusi? Pentru ca o lunga perioada de timp chiar nu am gasit puterea sa scriu. Si nu imi dadeam seama ce ar trebui sa scriu. Pentru ca totul parea haotic, din cauza ca eram obosita. Medicii discutau, se gandeau la alte abordari mai eficiente, la adaptarea tratamentului la cazul meu. Trebuia sa astept decizii peste decizii, decizii care o data ce erau luate, generau alte dezbateri si sedinte.
Acum imi este mai clar, s-au mai stabilizat si totodata limpezit lucrurile, desi mai sunt incertitudini si decizii de luat.
In prezent, sunt in urmatoarea situatie :
- dupa un ciclu de chimioterapie
- in recuperare dupa hematotoxicitatea indusa de chimioterapie – fac injectii pentru stimularea maduvei sa produca neutrofilele care imi lipsesc si sunt extrem de importante in sistemul imunitar
- fac radioterapie a vertebrelor coloanei toracale 10, 11 si 12 – zilnic, mai putin sambata si duminica. Mai am 6 zile din terapia asta. Voi cumula doza de 28 de grey.
- Voi face, peste doua saptamani – un RMN al intregului schelet si un PET CT pentru intreg corpul, pentru a putea reevalua situatia. Daca au mai ramas zone mari afectate in oasele pelvisului – unde era problema la analizele de pe 1 martie – se pune problema iradierii extinse a pelvisului. Asta ar insemna o toxicitate foarte ridicata, efecte nu foarte usor de suportat de organism si automat o perioada de recuperare inainte de a intra in transplant mai mare. Din cauza ca nu exista foarte multe cazuri similare, date concrete privind perioada de recuperare si respectiv cea de asteptare pana la efectuarea transplantului, lipsesc si vor trebui luate deciziile pas cu pas, bazat pe rezultatele analizelor si, implicit, ale tratamentului.
Dupa cum vedeti, este frustrant, dar nu va pot oferi date concrete. Din cauza ca m-am trezit sa fiu … “speciala” asa incat medicii sa nu aiba repere concrete la care sa se poata raporta atunci cand stabilesc planul de tratament si cand iau deciziile in cazul meu, totul se face pas cu pas, vazand si facand, cum se spune. Este obositor sa nu stii ce urmeaza si mai ales cand urmeaza, dar am invatat ca numai cu rabdare pot trece peste aceasta perioada. Daca am reusit timp de doi ani de zile sa am rabdare, reusesc si de acum incolo.
In final, vreau sa va asigur de faptul ca, desi scriu mai rar poate uneori, asta nu inseamna ca “s-a mai stins din focul declarat al recunostintei” pentru tot ajutorul de care m-am bucurat din partea dumneavoastra. Fara dumneavoastra nu as fi ajuns in punctul asta, in care sa fiu relaxata si sa ii las pe unii dintre cei mai buni medici sa ia cele mai bune decizii care sa imi salveze viata!
Si vreau sa va mai asigur de faptul ca va stau in continuare la dispozitie pentru orice ajutor sunt capabila in aceasta perioada sa ofer la randul meu. Incerc sa raspund la cat mai multe mailuri, ma ocup personal de asta, ceea ce face sa intarzii de multe ori cu raspunsurile. Insa raspund!
Va doresc din suflet toate cele bune pana la urmatoarele vesti!
Cu rabdare,
Cristina Dinu
O sa incep sa va povestesc de unde am ramas, si anume, de la operatie. Asadar, am fost operata pe data de 10 martie, exact acum o luna, si mi-au fost extirpati cinci ganglioni suspecti, in mare parte distrusi de chimioterapie. A fost efectuata biopsia pe acest material extras si, dupa aproximativ trei saptamani de investigatii si analize realizate de doi medici histopatologi foarte buni, concluzia a fost aceeasi – sunt un caz dificil, in acel material nu s-a gasit nicio celula maligna. Asta nu inseamna ca nu am, ci doar ca nu mai am acolo… Si ca operatia a cam fost facuta degeaba, din pacate. Fara ca asta sa insemne o eroare medicala, ci pur si simplu o aparent falsa pozitivitate a examenului PET in acea zona, nesustinuta de activitate metabolica a limfomului Hodgkin in acei ganglioni limfatici.
La cateva zile de la operatie au inceput sa imi dea batai de cap niste simptome neurologice – de la furnicaturi in degetele de la picioare si pana la amorteala in toata regula, ingreunarea picioarelor si dificultati in a controla picioarele la mers – simptome date de marirea infiltratiilor tumorale din vertebra coloanei toracale T11, tumora incepand sa comprime trunchiul spinal si terminatiile nervoase din zona. Riscul era ca simptomele sa avanseze rapid pana chiar la pareza ireversibila. Asa ca s-a intervenit cat de rapid s-a putut. Am inceput chimioterapia in regim de urgenta, considerandu-se ca asteptasem destul acordul chirurgului, pe data de 19 martie, imediat ce mi-a fost indepartata drena.
Asadar, am facut chimioterapie foarte puternica pe 19 si pe 20 martie, pe 25 martie, iar pe 6 aprilie o doza redusa fata de doza standard, din cauza hemato- toxicitatii date de dozele anterior administrate.
In paralel, pentru a fi siguri ca se reduce formatiunea tumorala din coloana, am inceput pe 30 martie radioterapie pentru vertebra afectata si cele imediat invecinate.
Pe data de 2 aprilie m-am delectat si cu o transfuzie de trombocite, care scazusera mult sub pragul critic din cauza chimioterapiei.
A fost o perioada foarte dificila. S-au adunat multe, m-am simtit rau si, desi aveam reperele si stiam exact in ce punct trebuie sa ma ridic iar, nu gaseam mijloacele prin care sa reusesc sa realizez asta. Oboseala, tratamentul si starea generala care se inrautatea ma tineau pe loc.
Dar acum este bine! Ma simt mult mai bine, durerile de oase au disparut, amorteala si ea, merg perfect normal, desi aveam nevoie de sprijin acum doua saptamani, am reusit sa mai ies la aer intre turele pe care le fac intre spitalul universitar unde fac radioterapia si clinica privata unde fac chimioterapia. Ne-am recapatat, atat eu, cat si sora mea care sta cu mine si are grija de mine, energia si gandirea pozitiva care ne-au ajutat si pana acum.
Ce urmeaza? Deocamdata se fac planuri de principiu si se analizeaza. Un grup de medici specializati pe diverse domenii de interes – respectiv hemato-oncologul, radioterapeut, specialistii in transplant. Algoritmul este acelasi. Tratament pentru oprirea bolii din progresie si inducerea remisiei, dupa care transplant. In cazul efectuarii transplantului atunci cand boala progreseaza, eficienta transplantului este mult redusa, risc pe care nu suntem – nici eu si nici medicii – dispusi sa ni-l asumam. Cu atat mai mult cu cat este posibila vindecarea completa.
De ce nu am scris totusi? Pentru ca o lunga perioada de timp chiar nu am gasit puterea sa scriu. Si nu imi dadeam seama ce ar trebui sa scriu. Pentru ca totul parea haotic, din cauza ca eram obosita. Medicii discutau, se gandeau la alte abordari mai eficiente, la adaptarea tratamentului la cazul meu. Trebuia sa astept decizii peste decizii, decizii care o data ce erau luate, generau alte dezbateri si sedinte.
Acum imi este mai clar, s-au mai stabilizat si totodata limpezit lucrurile, desi mai sunt incertitudini si decizii de luat.
In prezent, sunt in urmatoarea situatie :
- dupa un ciclu de chimioterapie
- in recuperare dupa hematotoxicitatea indusa de chimioterapie – fac injectii pentru stimularea maduvei sa produca neutrofilele care imi lipsesc si sunt extrem de importante in sistemul imunitar
- fac radioterapie a vertebrelor coloanei toracale 10, 11 si 12 – zilnic, mai putin sambata si duminica. Mai am 6 zile din terapia asta. Voi cumula doza de 28 de grey.
- Voi face, peste doua saptamani – un RMN al intregului schelet si un PET CT pentru intreg corpul, pentru a putea reevalua situatia. Daca au mai ramas zone mari afectate in oasele pelvisului – unde era problema la analizele de pe 1 martie – se pune problema iradierii extinse a pelvisului. Asta ar insemna o toxicitate foarte ridicata, efecte nu foarte usor de suportat de organism si automat o perioada de recuperare inainte de a intra in transplant mai mare. Din cauza ca nu exista foarte multe cazuri similare, date concrete privind perioada de recuperare si respectiv cea de asteptare pana la efectuarea transplantului, lipsesc si vor trebui luate deciziile pas cu pas, bazat pe rezultatele analizelor si, implicit, ale tratamentului.
Dupa cum vedeti, este frustrant, dar nu va pot oferi date concrete. Din cauza ca m-am trezit sa fiu … “speciala” asa incat medicii sa nu aiba repere concrete la care sa se poata raporta atunci cand stabilesc planul de tratament si cand iau deciziile in cazul meu, totul se face pas cu pas, vazand si facand, cum se spune. Este obositor sa nu stii ce urmeaza si mai ales cand urmeaza, dar am invatat ca numai cu rabdare pot trece peste aceasta perioada. Daca am reusit timp de doi ani de zile sa am rabdare, reusesc si de acum incolo.
In final, vreau sa va asigur de faptul ca, desi scriu mai rar poate uneori, asta nu inseamna ca “s-a mai stins din focul declarat al recunostintei” pentru tot ajutorul de care m-am bucurat din partea dumneavoastra. Fara dumneavoastra nu as fi ajuns in punctul asta, in care sa fiu relaxata si sa ii las pe unii dintre cei mai buni medici sa ia cele mai bune decizii care sa imi salveze viata!
Si vreau sa va mai asigur de faptul ca va stau in continuare la dispozitie pentru orice ajutor sunt capabila in aceasta perioada sa ofer la randul meu. Incerc sa raspund la cat mai multe mailuri, ma ocup personal de asta, ceea ce face sa intarzii de multe ori cu raspunsurile. Insa raspund!
Va doresc din suflet toate cele bune pana la urmatoarele vesti!
Cu rabdare,
Cristina Dinu
sâmbătă, 3 aprilie 2010
sâmbătă, 13 martie 2010
UN PAS INAINTE SI MERGEM MAI DEPARTE
Iar nu stiu de unde sa incep! Iar s-au petrecut foarte multe lucruri de cand nu am mai postat si nu stiu care este ordinea in care ar trebui povestite.
Intai imi doresc sa va multumesc din suflet pentru ajutor, pentru tot! Am reusit sa strang suma care imi mai lipsea pentru a putea plati transplantul. Nu am cuvinte sa va multumesc cu adevarat!
De asemenea, multumesc din suflet celor care au facut posibil concertul caritabil din seara zilei de 10 martie, in Jukebox Club. Le multumesc mult prietenilor pe care i-am castigat, multumesc din suflet celor care au organizat, multumesc artistilor care au acceptat sa cante pentru mine si acelor artisti care, din lipsa timpului si a spatiului pe afis, au venit in calitate de invitati. Multumesc reprezentantilor media si mass media implicati.
Va multumesc din suflet dumneavoastra, celor care ati participat la eveniment, si multumesc din suflet CRISTINA! Dar aceasta este o alta poveste!
Ma opresc pentru ca veti spune ca nu sunt la Oscar, va puteti imagina ce este in sufletul meu, inca o data!
Ati spune acum “ok, deci poti face transplantul in orice moment, pentru ca ai banii”. Ei bine, mi-ar fi placut sa fie asa. Insa, din pacate, intre timp boala a inceput iar sa isi faca de cap, este iar in progresie, asa cum a rezultat din examinarea Pet-Ct care trebuia sa fie ultima de acest fel inainte de transplant. In consecinta, pentru ca un transplant facut in timp ce boala este in progresie ar fi ineficient, medicii au decis ca este nevoie sa oprim iar boala cu inca doua cicluri de chimioterapie (doua ar fi ideal, maximum trei).
De asemenea, au decis medicii sa facem o noua biopsie, pentru a reconfirma diagnosticul, inainte de transplant. Este o masura logica. Dat fiind faptul ca boala mea nu reactioneaza chiar standard, o verifica de fiecare data. M-au diagnosticat in august 2008, au confirmat diagnosticul printr-o noua biopsie in aprilie 2009 (s-au pronuntat doi specialisti histopatologi, separat), iar acum vor, din nou, certitudini recente.
Concret, aseara am fost externata din clinica unde am fost supusa miercuri unei noi interventii chirurgicale, extirpandu-se un ganglion limfatic suspect, ganglion care va constitui materialul pentru o noua analiza histopatologica. Rezultatele biopsiei vin aici cam intr-o saptamana.
Sunt ok dupa operatie, au aici un chirurg genial. Este a patra interventie chirurgicala pe care o realizeaza avandu-ma ca materie prima, fara complicatii si fara urme usor vizibile (nu ca acesta ar fi neaparat un aspect care sa ma intereseze acum, dar in anii urmatori, pe plaja, va conta :-) ).
Prin urmare, planul este urmatorul :
- asteptam pana miercuri sau joi inchiderea ranilor (am si o drena pe care o port cu mine – furtun plus borcan plastic cu vacuum – care este responsabila cu colectarea lichidului limfatic si a celui interstitial pana la vindecarea pe dinauntru, evitand complicatiile),
- miercuri sau joi, daca vom avea ok –ul chirurgului, incep chimioterapia – trei zile de internare, doua consecutive si una in ziua 8 a ciclului de chimioterapie. Voi face doua astfel de cicluri, dupa care
- vom reevalua pe baza de examen clinic, ultrasunet si, daca va fi necesar, RMN. Imediat ce se va constata ca boala nu mai este in progresie, vom trece la
- TRANSPLANT
Speram si estimam perioada asta la aproximativ doua luni, un ciclu de chimioterapie avand trei saptamani sau o luna, in functie de cat de repede isi revin celulele dupa chimioterapie.
Va veti intreba poate “si daca boala nu se opreste?”. Daca boala nu se opreste, vom schimba chimioterapia cu alt tip, dispunand de cel putin doua variante care s-a demonstrat ca functioneaza in situatia in care ma aflu eu. Initial, boala este sensibila si reactioneaza la chimioterapie, de aceea vom face totul mitraliat, pentru a o prinde in perioada de raspuns la tratament. In plus, BOALA O SA SE OPREASCA!
Gata, nu va mai bat la cap cu detaliile tehnice.
Pana acum am evitat sa povestesc despre aceasta etapa pe blog, pentru ca am vrut mai intai sa analizez, din punct de vedere juridic, in ce fel pot influenta negativ aceste informatii dosarul depus la Directia de Sanatate Publica. Am analizat, impreuna cu alti medici si impreuna cu prieteni si colegi avocati si am ajuns la concluzia ca dosarul meu este atat din punct de vedere medical, cat si din punct de vedere juridic, mai presus de orice critica. In consecinta, v-am expus povestea si astept, impreuna cu prietenii mei si impreuna cu dumneavoastra, raspunsul Comisiei abilitate.
Inchei aici, cu promisiunea ferma de a va tine la curent si de a face tot ce tine de mine pentru a invinge boala asta, asa cum dumneavoastra ati facut tot ce ati putut pentru a ma ajuta in lupta mea!
MULTUMESC!
luni, 8 martie 2010
VA INVITAM LA CONCERT!
Miercuri, 10 martie, ora 21, Jukebox Club, Concert caritabil.
Vor canta : Alexandrina, Nicu Covaci, Ovidiu Lipan-Tandarica, Bogdan Bradu, Ionut Contras, HiQ, Artanu, Byron, Silent Strike, Trupa Jukebox, Pasager, Marfar, Popas, Daniel Lazar, Coyote Chicks.
Pretul biletului - 30 lei.
Biletele se pot achizitiona in ziua evenimentului la Jukebox Club si Restaurant sau la intrarea in sala.
Toate incasarile din bilete vor fi donate pentru achitarea TRANSPLANTULUI MEU :)
Va asteptam cu drag! Va asiguram ca o sa fie UN CONCERT PENTRU O VIATA!
Cristina Dinu si PRIETENII
Un eveniment organizat de Club si Restaurant Jukebox.
Parteneri : Asociatia M.A.M.E, Phoenix Transsylvania, Eventim, Coyote Cafe, si byron Management.
Parteneri media: Radio 3 Net si 121.ro
CONCERT CARITABIL PE YOUTUBE
http://www.youtube.com/watch?v=eb6Xc9A4NRA
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
