Despre transplant

Daca pana acum nu am venit cu prea multe vesti legate de aspectul strict medical al cazului meu, pentru ca la randul meu, am fost ajutata in acest an de ceea ce alti oameni in situatia mea au povestit si explicat din experientele lor personale, voi incerca sa schimb asta. Cu atat mai mult cu cat, pana acum cateva luni, inainte sa ajung in situatia de a va cere ajutorul, imi doream foarte mult sa ajung sa gasesc timpul necesar pentru a face un blog cu informatii medicale si alte informatii utile pentru persoanele care se confrunta cu problemele cu care m-am confruntat si ma confrunt eu.
Nu am reusit inca sa fac ceea ce mi-am propus, dar trebuie sa incep de undeva. Asa ca voi incepe prin a va spune exact ce se petrece, ce spun doctorii si ce urmeaza sa se intample. Atat cat ma pricep.
Sa incepem cu cateva informatii despre transplantul autolog cu celule stem (autotransplant, cu celule stem prelevate chiar de la pacientul care are nevoie de transplant, in acest caz, de la mine).
In mod standard, transplantul autolog de celule stem este precedat de administrarea unui protocol de chimioterapie in doze mari. Chimioterapia in doze mari este administrata pentru a ucide celulele cu diviziune rapida, intre care si celulele canceroase, dar nu ocoleste celulele sanatoase. Ucide celulele hematopoietice, ucide globule albe, globule rosii si trombocitele (plachetele).
Sa incepem cu efectele chimioterapiei in doze mari. Pentru a explica necesitatea transplantului, trebuie sa explic, mai intai, rolul celulelor ucise si efectul uciderii lor de chimioterapia in doze mari.
Globulele albe – leucocitele – au rol in lupta impotriva infectiilor. In lipsa acestor celule, sistemul imunitar este ca si inexistent, asta inseamna ca orice virus, bacterie poate provoca niste consecinte devastatoare, ducand pana la decesul cauzat de septicemie.
Globulele rosii – hemoglobina are rolul de a transporta oxigenul catre organe. In lipsa acesteia, organele nu primesc oxigenul vital. Ceea ce face ca organele, astfel lipsite de oxigen, sa cedeze.
Trombocitele (plachetele) – au rol in coagularea sangelui. In lipsa acestora, sangele nu se mai coaguleaza si se produc hemoragii letale.
De asemenea, un alt efect al chimioterapiei in doze mari, este acela ca maduva (care este ca un laborator in care iau nastere celulele hematopoietice) este grav afectata, asa incat nu mai poate sa produca celulele necesare organismului pentru a supravietui.
Aici intervine chiar necesitatea transplantului de celule stem. Care, in acest caz, nu are un rol curativ (de a vindeca), ci are un rol salvator. Rolul curativ il are chimioterapia, care fiind administrata in doze foarte mari, actioneaza chiar si in situatiile in care chimioterapia in doze standard nu a functionat.
Revenind la transplant. Transplantul de celule stem, in cazul meu, nu este o procedura extrem de spectaculoasa, as putea spune. Transplantul se realizeaza non-chirurgical, prin infuzarea celulelor stem direct in sange, ca o simpla transfuzie de sange. In situatia mea sunt doua pungute de celule stem – seamana cu sangele, insa au putin alta consistenta – pe care le vor administra printr-o linie centrala ce urmeaza a fi implantata intr-o vena din zona gatului la momentul internarii in spital. Transplantarea celulelor stem se va face pe parcursul unei zile.
Ce se asteapta de la celulele stem? Ei bine, celulele stem, care sunt niste celule tinere, pe baza informatiei genetice pe care o detin, urmeaza, prin sange, drumul catre maduva ososasa. Cand ajung acolo, rolul lor este acela de a face grefa si de a incepe sa dea nastere unor celule noi (este ca si cum o samanta plantata ar prinde radacini si, mai apoi, ar da nastere unei noi plante).
Procesul acesta, prin care celulele stem ajung sa produca noi celule, dureaza, in medie, cam doua saptamani. Timp in care, pacientul (adica eu) este atent monitorizat, ii sunt administrate antibiotice si antivirale pentru a preveni infectiile, ii sunt facute transfuzii de trombocite pentru a preveni hemoragiile si transfuzii de eritrocite (globule rosii) pentru a evita efectele generate de insuficienta oxigenare a organelor.

Asadar, programul meu, va arata astfel :
Se incepe numaratoarea de la ZIUA -7, ziua in care voi fi internata. In prima zi, imi va fi implantat un cateter, faimoasa ”linie centrala” din filmele cu specific medical. (recomand cu caldura Grey’s Anatomy pentru romantici :) si Doctor House pentru cei care adora sarcasmul)
Apoi, ma asteapta 4 zile de chimioterapie in doze mari, probabil in intervalul cuprins intre ZIUA -6 si ZIUA -3. Pentru cei interesati, protocolul de chimioterapie utilizat va fi BEAM. Este cel mai puternic protocol de care dispun, in mod standard (neexperimental) pentru limfom Hodgkinian. Dupa care, vor fi atat de amabili incat sa imi lase doua zile de pauza (zilele -2 si -1).
Dupa cum va puteti imagina, ZIUA 0 este ziua cea mare. Ziua transplantului. Imi primesc celulele stem. Efectele adverse ale transplantului pot fi date de substantele folosite pentru conservarea (criogenarea) acestora, de substantele cu care sunt tratate pentru a preveni coagularea. Nu sunt foarte spectaculoase. Febra, tremurat, gust metalic, si altele nu foarte grave. Sunt de scurta durata. Si se tin sub control.
Apoi urmeaza perioada in care celulele care au fost afectate de chimioterapie mor. Perioada de monitorizare si ingrijiri speciale. Sigur ca exista multe riscuri, efectele adverse posibile sunt dintre cele mai rele, insa echipa este formata din specialisti experimentati (unii fac asta de 25 de ani, multi au trecut prin centrul de transplant din Seattle, cel mai faimos centru de transplant, au practicat medicina acolo, inainte sa vina sa faca asta in spitalul AKH).
In ceea ce priveste ”performantele” echipei de transplant, surse (le-as spune neoficiale, la sugestia chiar a ”sursei”, insa eu o consider, in mod indreptatit, una cat se poate de avizata) imi spun ca, desi statistic, rata de mortalitate cauzata de chimioterapia in doze mari este de 6%, echipa ”mea” nu a pierdut pacienti.
De regula, toata procedura, din momentul internarii si pana in momentul externarii, dureaza, in medie, 3-5 saptamani. Hematologul meu crede ca voi fi intre cei rapizi. Si recuperarea va fi una rapida, asa incat nu voi sta foarte mult in spital. Eu am incredere in ce spune, asa ca voi iesi cat se poate de repede :)
Stiu ca nu suna foarte bine, si inca nu am mentionat posibilele complicatii, insa eu sunt increzatoare. Stiu ca sunt pe maini bune, primesc multe mesaje de la invingatori, oameni care au trecut prin asta si care sunt mai fericiti decat au fost vreodata. Si, in plus, sunt prea multi oameni care ”tin cu mine” :)
Asa ca va merge totul struna!