miercuri, 9 septembrie 2009

Planul si spitalul...


Ultimele informatii despre transplant mi-au fost date de medicul, profesor universitar, specializat in transplant medular, care este insarcinat cu luarea in primire a pacientilor, a cazurilor. Un fel de PR al sectiei de transplant medular, PR care sta mai bine cu abilitatile in materie de medicina decat cu cele in materie de comunicare.
Chiar si asa, mi-a spus sa merg marti, 15 septembrie, la spital, pentru o ultima intalnire la care sa semnez formularele de acord pentru procedura, sa imi fie facute ultimele analize de sange inainte de internare, sa imi fie facut un tur al sectiei de transplant (ar trebui sa fie interesant, mai ales ca o doamna care a facut transplant in martie, cu care m-am intalnit sa imi dea cateva informatii ”din culise” mi-a spus ca sectia de transplant este la etajul 21 al unuia dintre cele doua turnuri colos ale spitalului, etaj de la care se vede toata Viena).

De asemenea, am fost sfatuita sa fac o lista cu lucrurile pe care doresc sa le iau cu mine pe durata internarii, pentru a o arata personalului medical sa imi spuna in ce masura este sau nu indicat si/sau permis accesul cu acestea. Mi s-a spus ca sunt curatate obiectele luate in spital, iar unele nu sunt primite, deoarece procedura de curatare este susceptibila sa produca daune obiectelor.

Mi s-a explicat si cum este sectia de transplant, cu multa incantare si mandrie, ceea ce mi-a adus un plus de incredere. Doctorul radia in timp ce imi spunea ca este cea mai moderna sectie, ca este renovata si modernizata la sfarsitul anului 2008 si ca, desi in tot spitalul personalul medical este extrem de atent si bine pregatit, acolo este un nivel chiar mai inalt. Mi s-a spus ca principiul dupa care au fost facute camerele de transplant este acela al unor instalatii care introduc in camere, prin tavan, aer filtrat, se creaza o presiune usor mai mare decat in restul incaperilor, ceea ce face ca, la deschiderea usilor, aerul sa nu intre niciodata in camera, ci este fortat sa iasa din camera. Acest lucru scade considerabil riscul patrunderii unor factori care sa determine infectii in perioada in care sistemul imunitar al pacientului transplantat este ca si inexistent.

Tot marti, 15 septembrie, urmeaza sa mi se comunice ziua exacta, din perioada 15-21 septembrie, in care sa ma prezint pentru internare.

Asa ca, pana marti, plimbat, citit, profitat la maximum de timp, inspirat adanc si expirat in momentele de semi-panica, pe scurt, incarcat baterii cat se poate, pentru ca energia va fi indispensabila in perioada urmatoare.

Mai multe despre spital gasiti aici http://www.akhwien.at/

6 comentarii:

Anonim spunea...

O prezentare extraordinar de exacta, cu multe amanunte.
Eu cred ca esti pe maini bune acolo, e foarte important sa simti asta. Treci peste momentele de semipanica, alunga-le, fii increzatoare, va fi bine! Incarca-ti bateriile cum stii tu mai bine, si iti trimit si dragostea mea (si nu numai) plina de energie ca sa tina bateriile incarcate.
Roxana

mantescu maria spunea...

Ma numesc Dinu Maria sunt din Bucuresti si am 33 de ani . si eu am fost operata tot la AKH pe 28.02.2008 .E f bun spitalul . Am fost la et 19 si m-a operat doctorul Barsan Tudor un chirurg roman de exceptie impreuna cu bella teleky (am avut noroc si de asistente si anestezist tot raman - niste oameni extraordinari ) Am avut o tumoare la rinichi - din pacate cancer leiomyosarcom .Si eu ma chinui cu chimioterapia la fundeni . Daca poti sa faci tratament la AKH ar fi indicat . cel mai mult conteaza tratamentu !In romania nu sunt performante si nici nu se pricep prea bine doctorii . Mie imi pare rau ca nu m-am straduit sa fac chimioterapia tot acolo pt ca nu ajungeam in situatia asta ( am metastaze la ficat ). Dar ma simt bine si am inceput serviciul de 6 luni ( lucrez 8 ore pe zi si sunt fericita ca nu m-am ramolit )Lupta pt viata ta . SUCCES ASTEPT SA AUD NUMAI DE BINE . SUNT INTERZIS VESTILE PROASTE !!!!!

Te pup - dinu maria ( maria_dinu_best@yahoo.com )

Mihai spunea...

remarc din postul tau o nota de optimism. asa si trebuie sa fi - increzatoare, oamenii de acolo nu s-ar lauda daca n-ar avea cu ce.
Tinem pumnii in continuare !

Regalian spunea...

numai bine, Cristina! fii tare asa cum ai demonstrat pana acum! suntem increzatori in sansa ta,

Flavian

Ramona-Sandrina Ilie spunea...

Ai să reuşeşti Cristina pentru că eşti un om frumos, o luptătoare, iar minunile există pentru cei care cred cu adevărat în ele!
Să îţi dea Dumnezeu putere şi viaţă lungă şi fericită!

Anonim spunea...

Ceau Cristina, sunt Alice din Bucuresti. Nu ne cunoastem dar sunt o colega de serviciu a prietenului tau, Alin. El este un adevarat prieten pentru tine, crede-ma. L-am admirat pentru felul in care ne-a vorbit despre tine. Impreuna cu colegii de birou ti-m trimis un mic dar, care speram noi sa te fi bucurat. Cristina, vreau sa te incurajez si sa iti spun asa: tu esti o luptatoare. Uita-te in urma si vei vedea tot drumul pe care l-ai parcurs, nu singura, ci cu Dumnezeu pas cu pas. EL sa iti poarte de grija si maine si zilele ce urmeaza. Eu una, si nu numai, aduc in rugaciune inaintea lui Dumnezeu viata ta si astept minuni. Poate devenim curand prietene ....Multa binecuvantare. The same, Alice ( rut.2006@yahoo.com)