DUPA TRANSPLANT

Buna seara! Stiu ca vi se pare ca scriu cu intarziere. Cei care au trecut prin asta stiu de ce scriu abia acum. Ceilalti, cu siguranta ma vor intelege.
Nu voi intra in detalii tehnice, nu a fost deloc cea mai placuta experienta din viata mea. (Nu vreau sa se sperie cineva, deci nu dau detalii, pentru ca pot fi luate ca fiind general valabile si nu este cazul. Insa, oricand stau la dispozitia persoanelor care vor sa stie mai multe despre transplantul autolog de celule stem pe e-mail).
Dar am scapat! Incepand de astazi, 3.11, sunt externata. Mi-au facut o surpriza astazi la vizita zilnica si mi-au spus ca pot merge acasa.
Asta dupa ce, timp de 4-5 zile, mi-am dozat toata energia in sensul recuperarii. Asta insemna sa incep sa mananc si sa beau iar singura si sa ma pot deplasa. Asa ca am incercat sa nu fac absolut nimic altceva, decat asta. Si se pare ca am reusit.
In acest moment, energia mea este minima, sigur ca se putea si mai rau, dar pentru cum sunt eu, este extrem de ciudat si inca ma lupt sa imi revin. Sper sa reusesc cat se poate de repede.
Cat priveste transplantul, in opinia medicilor, a fost un transplant cat se poate de bun, in sensul ca nu au aparut complicatii, celulele mele si-au revenit extrem de repede (intr-un timp record, au spus ei), am iesit la fel de repede din aplazie, si se pare si ca m-am recuperat foarte repede.
Este adevarat, pentru ca asta este ziua 18 dupa transplant, iar in medie se iese din spital in perioada cuprinsa intre 3-5 saptamani dupa ziua 0.
Urmeaza controale saptamanale standard, probe de sange, intalniri cu medicii.

Marturisesc faptul ca a mai fost un motiv pentru care nu am scris pana acum. Si anume, la momentul cand as fi putut scrie doua randuri despre starea mea, pentru ca imi mai revenisem putin, am mai primit o veste. Pe care a trebuit sa o asimilez intai eu, ca sa o pot transmite.
Este vorba despre faptul ca medicii au decis ca cea mai buna strategie de abordat, potrivit stadiului si evolutiei bolii mele, daca vreau sa castig mai mult de doi ani pana la o eventuala revenire a bolii, este aceea de a face, in cel mult trei luni de la primul transplant, un al doilea transplant, cu celule de la donator (pe care nu reusesc sa mi-l gaseasca).
Stiam de eventualitatea unui al doilea transplant, insa mai stiam si ca depinde totul de cum vor arata analizele de dupa primul transplant. Insa medicii spun, ca atat din experienta lor, cat si din experienta altor centre importante de transplant din lume, ar trebui venit cu al doilea transplant cat se poate de repede, independent de remisia completa a bolii la momentul la care vor fi facute analizele de evaluare ale primului transplant. Dovada in acest sens stau oameni care au facut acest tip de tratament acum 15 ani si care acum isi vad de viata lor linistiti.

Asa ca, mi-a fost destul de greu sa scriu despre asta pentru ca mi-a fost foarte greu sa aflu ca voi mai trece inca o data prin asa ceva, de fapt, chiar prin ceva mai complicat si de durata mai mare.

Cam atat pentru moment.
Imi pare rau ca nu am scris mai devreme, stiu ca ati asteptat vesti.
In acest moment, prioritara este recuperarea cat se poate de rapida si incarcarea bateriilor pentru urmatoarea etapa.

Inca nu am o strategie bine pusa la punct pentru al doilea transplant, am cateva idei. Voi analiza problema zilele urmatoare si ma voi orienta. Probabil ca va fi nevoie sa am o discutie serioasa cu dragul nostru Stat Roman.

Va multumesc pentru ca ati fost si sunteti alaturi de mine !

Cristina Dinu