ZIUA 46

Nu am mai scris de multa vreme. Nu am avut cine stie ce noutati. Si nici nu am. Am fost si sunt inca in proces de recuperare.
Acum sunt mult mai bine.
Nu am scris pentru ca imi era greu sa spun ceva. Eram coplesita de toate efectele chimioterapiei, de greutatea recuperarii, de dificultatea pe care o aveam inca in a incepe sa mananc. Imi era extrem de greu sa ma deplasez fara sa am senzatia ca am urcat pe munti. Si totusi, mi-am dat seama ca nu pot scrie asa ceva pentru ca sunt persoane care urmeaza sa faca transplantul. Si nu trebuie sa le descurajez.
Dar acum pot spune ca toate efectele trec! Unele mai repede, altele mai incet. Dar pe masura ce trec, bucuria este imensa.
Eu am ajuns acum, in ziua 46 de dupa transplantul propriu-zis, sa ma plimb, sa mananc foarte bine, am castigat iar cateva kg pe care le pierdusem. Sigur ca inca mai obosesc foarte tare, insa dupa plimbari mai lungi, dupa stat mult timp in picioare, nu mai obosesc la fiecare pas.

Inca sunt monitorizata de medici, ca protocol standard post transplant. Merg la spital o data pe saptamana, mi se ia sange, mi se explica rezultatele de catre medic. Imi completeaza dosarul saptamanal, cu niste puncte standard pe care ei le urmaresc, sau cu orice alte lucruri apar.
Pana acum, analizele de sange au fost foarte bune. Acest lucru inseamna ca organismul meu si-a revenit dupa socul chimioterapiei in doze mari si dupa cel al transplantului.
Inca este devreme pentru a se evalua rezultatele transplantului in lupta impotriva bolii. Mai dureaza.
Donator inca nu mi-au gasit pentru al doilea transplant. Si nici nu vor gasi. Au cautat si au gasit insa, celule stem prelevate din cordonul ombilical. Au gasit mai multe probe potential compatibile, ramane sa aleaga doua dintre ele. Asa au decis. Asta este cantitatea optima de celule pentru mine.
Am decis sa raman aici, la Viena, pana la al doilea transplant. Motivele sunt mai multe. Nu scap inca de monitorizarea lor, pentru o saptamana de sarbatori este prea mare efortul sa vin, ma expun la gripa dar si la alte infectii, pentru ca a veni in tara inseamna sa trec prin locuri aglomerate.
Asa ca voi fi aici, cu familia mea, de sarbatori. Pentru anul asta este foarte bine asa. La anul mai vedem.

Va multumesc din suflet pentru tot ce ati facut si faceti pentru mine! Si pentru donatiile transmise Andreei. Inca nu a strans toti banii, dar este mai aproape de reusita.
De indata ce am informatii sau poze noi revin!
Nu ezitati sa imi scrieti daca doriti sa aflati mai multe despre ce se intampla concret, detaliat la transplantul autolog de celule stem, in situatia in care aceste informatii va sunt utile. De fapt, despre ce s-a intamplat in cazul meu, pentru ca nu sunt in masura sa generalizez. (dinucristina8223@yahoo.com)

Un decembrie excelent!
Cristina Dinu