UPDATE 28.01.2010

Sunt dupa inca o zi de chimioterapie, ziua de ieri.
Am facut chimioterapie o data pe saptamana, incepand cu data de 14.01, am continuat cu o a doua cura pe 20 si am mai facut o zi de tratament ieri, pe 27 ianuarie.
Asta a fost decizia medicului : cata vreme analizele mele arata ca maduva, in special, si organismul, in general, suporta foarte bine toxicitatea acestui tratament, cata vreme indicatorii de inflamatie sugereaza ca boala raspunde la protocolul asta de chimioterapie, ar trebui sa il tinem pe domnul limfom Hodgkin numai in suturi, daca imi este permisa exprimarea.

Din fericire, acestea sunt vesti foarte bune, chiar daca nu era dorinta mea cea mai arzatoare sa ma prezint la spital pentru o zi in fiecare saptamana. Ma intreb cand o sa ma considere una d-ale lor, sa imi puna in brate cateva instrumente medicale si sa ma trimita la pacient in salon, sau macar un mop si o galeata...

Sigur, acum avem numai indicii ca boala nu numai ca este tinuta sub control, dar si cedeaza treptat in urma acestui tip de chimioterapie. Medicii apreciaza ca ar trebui sa mai treaca putin timp pana la efectuarea unor examene medicale mai detaliate care sa arate situatia cu certitudine.

Pentru moment, am o pauza de doua saptamani, pana cand, in saptamana 8-14 februarie, in functie de cat de repede imi revin dupa aceste ture de chimioterapie, urmeaza sa fac o noua cura, un protocol care cuprinde substanta de pana acum, gemcitabina, la care se va adauga o substanta mai puternica, cisplatin. De asemenea, probabil ca va fi eliminat si cortizonul cu acea ocazie din tratament, asa incat nu voi mai fi insomniaca si agitata, dar asta inseamna si ca de curatenia domestica se va ocupa exclusiv sora mea, eu revenind la cotele de energie de dinainte de experienta "cortizon in doze mari".

Pana atunci, voi face analize de sange destul de des, pentru a monitoriza cu atentie situatia de dupa administrearea chimioterapiei (deja marti, inainte de ultima tura de chimioterapie, celulele erau destul de putinele), asa incat sa nu risc aparitia vreunei infectii si sa putem interveni la timp, in caz de necesitate, cu antibiotic intravenos sau cu transfuzii de eritrocite sau de trombocite.

Va voi tine la curent si, asa cum am promis, voi reveni cat de curand si cu informatiile despre care va vorbeam in postarea trecuta!

Cu recunostinta si entuziasm,
Cristina DINU

Ca un Ps - as vrea sa va asigur de faptul ca citesc toate mesajele dumneavoastra, va multumesc din suflet pentru faptul ca sunteti alaturi de mine, pentru urarile transmise, si eu sunt foarte optimista! Iar cat priveste mesajele prin care imi spuneti ca va ajuta ce postez pe blog, la nivel de informatie medicala trecuta prin filtrul unui pacient experimentat (adica eu :) ), ma bucur sa stiu ca pot ajuta, promit ca lucrez la elaborarea unei modalitati de a va informa mult mai serioasa, complexa si centralizata, iar pana atunci, va stau la dispozitie cu raspunsuri la intrebari(desi sper sa nu aveti nevoie), la adresa de e-mail dinucristina8223@yahoo.com