Am partea mea de noroc. Mereu spun asta, chiar si in ultimii doi ani. Si o spun din mai multe motive.
Primul ar fi acela ca, dupa cum ati vazut, acum o saptamana si jumatate aveam 15 000 de euro stransi din cei 80 000 euro care imi lipseau pentru a face transplantul.
Deja ma vedeam discutand cu medicii sa amanam transplantul, ceea ce, in conditii normale, ar fi insemnat o amanare de cel putin o luna, cat ar fi facut transplant si s-ar fi recuperat un alt pacient.
Acum am, din cei 80.000 euro necesari, 62.000 euro.
M-am bucurat enorm sa vad ca nu ati renuntat cand ati vazut ca parea ca nu se vor strange banii necesari! Va multumesc!
Un al doilea motiv pentru care afirm ca am si o parte de noroc, este acela ca, de unde ma vedeam rugandu-i pe medici sa imi amane plata, deci si transplantul, trezindu-ma insa si cu un “da, dar bagam un alt pacient, pana esti tu pregatita” asta insemnand cel putin o luna, spre surprinderea mea, am vorbit ieri cu medicii si mi-au adus, fara interventia mea si fara ca ei sa urmareasca asta, vesti bune. Si anume, trebuie sa amanam pentru cateva zile, pana sunt gata rezultatele analizelor, pentru ca, fiind foarte aglomerat, au obtinut programare abia ieri la ora 17.00. Asadar, o noua sansa de a strange banii la timp.
Sigur, imi pot spune in oricare din zilele ce urmeaza “gata avem rezultatul. Sa discutam si apoi sa trecem la transplant” daca am banii in cont... Si daca nu, sa ma trezesc cu acea amanare de o luna pe care nu mi-o doresc.
Va anunt astfel ca am reusit sa obtin prelungirea perioadei in care pot primi donatii prin sms in cele trei retele mobile pana pe data de 14 martie, inclusiv. Numerele de la Romtelecom sunt valabile si ele in continuare.
Va multumesc pentru tot! Pentru gandurile bune, pentru ca ati transmis mai departe mailurile si problemele mele, pentru ca ati strigat mai departe dupa ajutor! Va multumesc din suflet!
Mai am de strans 18.000 euro din cei 80 000 de euro. Poate fi pana maine, poate fi pana vineri… Nu stiu. Ce stiu este ca mai am nevoie de o mana de ajutor. Si mai stiu ca mi-o veti acorda.
***
In alta ordine de idei…am fost ACASA! Dupa 10 luni in care nu am plecat din Viena din cauza tratamentului sau urmarilor tratamentului, am vazut camera mea, pisoii mei, lucrurile mele. Nu am crezut ca o sa fie timp suficient pentru a ma acomoda iar si pentru a-mi fi foarte greu sa plec. Dar a fost. Am facut planul sa stau 4 zile, am stat 10. A fost excelent. Casa este casa. Cu toata ironia situatiei, va multumesc domnule doctor pentru faptul ca ati spus ca trebuie sa ma vedeti pentru jumatate de ora!
Dar (daca tot sunt la acest subiect) regret amarnic faptul ca inca mai sunt situatii in care trebuie sa explic unor oameni ca nu din cauza unui moft am plecat la Viena, ca nu pentru “conditiile de cazare”?!?! am decis sa fac naveta Bucuresti – Viena din august 2008 si pana in aprilie 2009 si sa raman in Viena din aprilie 2009 si pana in prezent. Ca nu este normal sa iti vezi familia aproape de tine numai cu pretul vietii lor de zi cu zi. Totul pare defect, credeti-ma! Sigur ca este un oras frumos, civilizat, curat, dar nu iti sta gandul la asa ceva, va asigur. Si resimti o frustrare imensa cand iti dai seama de faptul ca, fara voia ta, esti izgonit din propria ta tara. Pentru ca asa se traduce. Nu numai cancerul mi-a suspendat viata, ci si faptul ca nu pot ramane sa ma tratez in propria mea tara, aproape de casa. Va rog, inainte sa ma acuzati de ceva, sa incercati sa va imaginati…!
Si ca sa inchei in acelasi ton cu care sunt obisnuita si v-am obisnuit, va multumesc pentru tot si va doresc din suflet sa aveti o primavara frumoasa, luminoasa, sanatoasa si colorata! Iar mie, sa am o asemenea primavara anul ce urmeaza!
Cu stima,
Cristina Dinu
PS – sigur ca, in sfarsit, medicii au recunoscut ca aceasta procedura nu se face in tara, mai ramane sa recunoasca si autoritatile competente. Va datorez aceste informatii, dar, fara a intra in detalii, deocamdata va asigur ca fac tot ce se poate face si ca nu am apelat la dumneavoastra inainte de a ma asigura de faptul ca nu ma pot baza pe autoritati sa imi suporte costurile tratamentului asa incat sa si fac transplantul la timp. Va voi tine la curent!
18 comentarii:
Sanatate si multe primaveri frumoase!
Ma bucur tare mult sa aud vestile in legatura cu posibilitatea amanarii transplantului din " vina " lor. Am urmarit cu infrigurare evolutia strangerii banilor. Am trimis si eu mesajul mai departe. Maine voi mai putea sa-ti trimit si niste banuti. Ma bucur ca ai fost acasa . Imi pare rau sa spun dar numai gandul ca merg la viena ma facea sa ma simt mult mai bine si sa fiu mult mai optimista in ceea ce priveste boala mea. Nu te simti vinovata ca te tratezi acolo pentru ca sistemul sanitar romanesc nu se simte vinovat ca indiferent de varsta ne considera niste condamnati si ne trateaza ca atare ...... Ma dor si pe mine cuvintele acestea dar este purul adevar .....
Mult curaj si eu sunt convinsa ca esti ajutata si de acolo de Sus. Eu am simtit acest ajutor prin felul in care se legau lucrurile si asa simt si la tine.
Mult curaj
Dumnezeu sa iti redea viata dinainte, sa fii iar sanatoasa si vesela!Din tot sufletul iti doresc ca operatia sa fie un succes si sa te vindeci complet! Cu prietenie, Alice
Draga Cristina,
iarta-ma ca am inceput asa familiar dar asa am simtit...am citit in dupa amiaza asta povestea ta si vreau sa-ti exprim admiratia mea pentru optimismul tau si pentru curajul tau.
Oamenii ca tine inving intotdeauna, mai ales ca nu sunt singuri, asta pentru ca cei care au sansa sa se afle in preajma ta, sunt mai buni ,mai iubitori , mai puternici.
Vreau sa-ti urez o primavara minunata, si sa iti trimit un gand frumos de martisor.
Sunt alaturi de tine,
mihai marculescu
you'll never walk alone. curaj!
Inca putin Cristina, hold on! Noi suntem alaturi de tine si suntem siguri ca vei reusi sa strangi suma care a mai ramas!
Sa-ti aduca primavara asta bucuria insanatosirii!
Curaj maxim colega. Iti tinem pumnii si te asteptam sa iti reincepi activitatea. Sanatate si bafta . Grimberg
2 euro nu inseamna nimic pentru o persoana, dar pentru tine inseamna ca esti cu 2 euro mai aproape de operatie.
Sunt convinsa ca vei reusi sa strangi suma necesara si chiar acum voi scrie pe blog-ul personal despre tine. Daca imi permiti, voi cita si acest blog.
Ma bucur ca ai gasit intelegere la operatorii de telefonie mobila si la asociatia Mame, pentru ca, cel putin mie, imi este extrem de usor sa donez cu ajutorul mobilului. Sper ca si altora le este la fel de usor.
Iti voi vizita blog-ul si ma voi gandi la tine!
Nu cred ca are cine sa te judece pentru ca faci tratamentul la Viena. Este solutia normala (din pacate), intrucat in Romania sistemul sanitar este facut astfel incat sa renunti la lupta.
Iti doresc sanatate si sa auzim vesti bune cat de curand!
Sanatate si pace in suflet.
Astepam vesti bune inca 9 vieti de acum inainte!
Si noi te sustinem iar astazi vreau sa-ti urez La Multi Ani. Singurul cadou pe care sper sa ti-l putem oferi este ajutorul de care ai nevoie.
Toti prietenii tai din Deva sunt alaturi de tine!!
Multa sanatate....and walk on!!
Lupta, Cristina, lupta! Primavara lui 2011 te asteapta dupa colt, frumoasa, calda si vesela. Nu se poate sa o dezamagesti! Noi, fie ca te cunoastem, fie ca nu, suntem alaturi de tine si luptam care cu ce arme avem. Dar nu te lasam.
o sa fie totul bien ... o sa vezi ... imediat ce o sa ai certitudinea k o sa fie bine totul sa-mi dai un mail pe toto.filip@yahoo.com .... am eu un felling te pup si insanatosire grabnica
Te-am gasit intr-o zi, oarecare, anul trecut. Ti-am salvat blogul la favorite si am intrat sa vad ce mai faci. Ai reaparut in ziar, la tv. Ma bucur ca ai atata putere si dorinta. Ma bucur ca vei reusi. Si-ti doresc din tot sufletul sa nu te lasi oricata oboseala da navala, cateodata. Este un mic obstacol pt ca reusita sa fie speciala. Nu te cunosc decat din poze si din cele scrise - citite, dar te admir si-mi scot palaria in fata ta intr-un gest plin de respect. Sunt modesta in lucruri materiale, nu-ti pot darui cat as vrea dar daca-i adevarat ca puterea gandului face minuni, atunci fii sigura ca toate gandurile noastre (ale mele, ale celor care-ti doresc bine) vor contribui la reusita. Dumnezeu sa te ajute mai departe, vei fi o invingatoare.
Cristina,iti scriam cu ceva vreme in urma de cazul unui prieten diagnosticat cu limfom Hodgkin in 2001, care a trecut prin aceleasi proceduri prin care ai trecut tu. In septembrie anul trecut a facut un tur de 2 saptamani cu bicicleta pe coasta de est, se casatoreste in vara asta, e foarte fericit, are o conditie fizica excelenta si pur si simplu a uitat ca in urma cu 9 ani a trait un vis urat.
Nu renunta nici o clipa sa lupti!
Sigur ca nu poti evita reactiile rautacioase, oamenii aia habar n-au prin ce treci si numai un ignorant (asta ca sa ma exprim frumos) isi poate imagina ca esti acolo in vacanta. Bucura-te ca ai avut sansa sa gasesti un loc unde poti fi tratata si nu te simti vinovata nici o clipa. Iti doresc sa treci usor si peste incercarea asta si sa poti savura cu sufletul plin de bucurie primavara urmatoare. Si am siguranta ca asa va fi!
Abia acum am aflat de tine...dar am sa lupt cat pot ca sa te ajut!...sunt convins ca vei reusi!
Mult curaj,Cristina!!!!!!!!!
Cristina, sunt sigura ca vei fi bine. Cei care nu inteleg cat de importanta este sanatatea, nu au trecut niciodata printr-o experienta care sa-i faca sa realizeze asta, asa ca iarta-i pentru prostiile pe care le spun. Gandeste-te cati oameni sunt langa tine, chiar si eu, o persoana necunoscuta, dar care se gandeste la tine si iti doreste multa sanatate. Ai grija de tine! Alexandra
Trimiteți un comentariu