luni, 23 noiembrie 2009

PARFUMUL SARBATORILOR DE IARNA

Cand am iesit pentru prima oara din casa dupa externarea din spital de la transplant totul era schimbat in Viena fata de cum era cand am fost internata in spital.
Mirosea a iarna, a brad. Lumea era infofolita si grabita. Florariile erau pline de coronite de brad cu si fara ornamente si de craciunite.
Aici luminile erau deja aprinse prin zona in care stau eu.
Era ca intr-un basm.
Si totusi, nu mi-am putut stapani lacrimile realizand ca este a doua iarna in care sunt aici, cu acelasi scop. Da, unul care merita orice efort, dar totusi al doilea an in care nu pot sa simt sarbatorile de iarna asa cum trebuie. Al doilea an in care parintii mei, desi vor fi ca de fiecare data alaturi de mine, vor fi cu gandurile departe.
Cu toate acestea, ma gandesc acum la micuta Andreea. Nu o sa va spun povestea ei din punct de vedere medical, va voi spune doar ca daca nu primeste URGENT ajutor, nu va putea simti mirosul de brad, de portocale, nu va putea sa vada luminitele din brad si nu va avea ocazia sa puna alaturi de cei dragi globulete in pomul de Craciun.
Imi doresc din suflet sa o ajutam, sa ne unim fortele si sa ii dam sansa de a trai. Nu vreau sa ating niciun punct delicat, dar pentru ea chiar este prea devreme!

In cele ce urmeaza, reiau povestea ei, asa cum a fost spusa in Jurnalul National.

“BĂTĂLIA CU LEUCEMIA.
Prea mică pentru o luptă atât de mare.

Andreea Mihaela este din comuna Săgeata, judeţul Buzău. Are doar 1 an şi 4 luni. Nu se joacă cu păpuşi şi nu construieşte castele de nisip în parc. Stă întinsă pe un pat de spital, cu patru tuburi care îi ies din abdomen şi îi zâmbeşte mamei. Anişoara abia îşi stăpâneşte lacrimile. Dar, pentru copila ei, trebuie să fie tare.

La începutul lunii octombrie, Andreea a început să se simtă rău. Din fetiţa care nu stătea locului o clipă s-a transformat într-un copil din ce în ce mai apatic. Nu mai avea energie, ar fi zăcut toată ziua în pat. În momentul în care a început să facă febră, părinţii au chemat salvarea. "Am ajuns de urgenţă la Spitalul Judeţean Buzău. Am stat 11 zile internată cu ea la pediatrie şi a plecat acasă cu diagnosticul ameliorat/vindecat şi cu tratament pentru anemie", povesteşte mama. La trei săptămâni după internare, părinţii au dus-o pentru tratament la policlinica cu plată din oraş. Medicii de acolo au cerut un set nou de analize, iar rezultatele acestora au scos la iveală diagnosticul: leucemie limfoblastică acută - linie Mielo. Şocul i-a făcut să nu mai stea pe gânduri şi să plece cu fetiţa de urgenţă la Bucureşti, unde au internat-o la spitalul Fundeni. Andreea a răspuns bine la chimioterapie. După a şasea cură, celulele canceroase periferice dispăruseră, ceea ce, pentru diagnosticul ei - o forma rară şi foarte agresivă de leucemie - era un semn foarte bun.

COMPLICAŢIILE
În timpul tratamentului, Andreea a făcut o necroză. La un moment dat, mama a observat că micuţa nu mai stătea în fund, ceea ce a pus-o pe gânduri. Le-a spus medicilor că ea crede că e o problemă, chiar dacă nu se vedea nimic la exterior. "Se uitau la mine şi-mi ziceau «Văzând şi făcând!» şi să-mi leg gura. Copilul meu suferea îngrozitor şi nu puteam pleca de lângă ea. În 24 de ore nu mergeam decât o singură dată la toaletă...", îşi aminteşte ea. În momentul în care necroza a ieşit la suprafaţă, fetiţa a fost trimisă la Spitalul de copii "Grigore Alexandrescu". Acolo a primit tratament cu două substanţe cu aplicare locală.

A fost trimisă înapoi la Fundeni, dar s-a întors după numai o zi cu necroza mărită, cu abdomenul umflat şi cu dureri cumplite.

"I s-au făcut din nou toate analizele şi investigaţiile... Am avut norocul să nimerim pe mâna unor medicii care, pe lângă faptul că o tratează aşa cum trebuie, sunt şi oameni adevăraţi. Pentru că noi n-am avut parte de umanitate pe unde am fost...

Cei de la «Grigore Alexandrescu» comunică cu noi şi ne spun la fiecare oră care e starea ei, cum se simte, cum evoluează.

Noi nu prea mai avem voie să o vedem, pentru că e în izolare, starea ei fiind foarte proastă acum", spune mama.

În ultima săptămână, Andreea a fost supusă la trei intervenţii chirurgicale. Complicaţiile apărute pe fondul leucemiei i-au făcut pe unii dintre medicii români să fie rezervaţi. Singura care dă peste cap toate prognosticurile este Andreea, care, deşi i s-a acordat numai o şansă la un milion să iasă cu bine din sala de operaţie, ea a ieşit vorbind, strigând "mami, mami!".

"Prima intervenţie chirurgicală s-a făcut, pentru că nu se mai ştia exact ce se întâmplă în abdomenul Andreei. Se umflase foarte mult şi avea diametrul de 59 cm. Când au deschis-o au descoperit aproape 3 litri de puroi şi peritonită", spune Anişoara. Acum, necroza a început să se vindece la suprafaţă şi medicii încep să devină mai optimişti. "Copilul meu are însă patru furtunuri de drenaj care îi ies din abdomen, are anus contra naturii... Dar are o voinţă de a trăi absolut incredibilă.

E puternică şi, pentru că o văd aşa, sunt în stare să merg pentru ea până în pânzele albe", declară cu siguranţă mama.

O SOLUŢIE DIN AFARĂ
Pentru că medicii le-au recomandat să caute o soluţie pentru stabilizarea Andreei în străinătate, părinţii au luat legătura cu clinica de la Szeget, din Ungaria. "Acolo va trebui să avem în jur de 20.000 euro, din care 8.000 ne costă doar investigaţiile. Restul este pentru tratamentul care o va pune pe picioare din nou, pentru a putea începe lupta cu leucemia. Dacă acest tratament ar fi fost disponibil la «Grigore Alexandrescu» n-aş fi plecat pentru nimic în lume de aici. Pentru că aici am găsit oameni adevăraţi, medici cu pasiune pentru meseria lor. Ei m-au încurajat tot timpul, mi-au spus să nu-mi pierd speranţa şi să fac tot ce se poate pentru fetiţa mea, pentru că ea vrea să trăiască", spune mama micuţei.

AJUTOR
Dacă vreţi să o ajutaţi pe Andreea să lupte cu boala care o macină, faceţi o donaţie cât de mică în contul deschis la

Raiffeisen Bank, sucursala Orizont, Buzău, pe numele mamei, Anişoara Măncilă: COD IBAN: R030RZBR0000060011797090

"De altceva decât de bănuţii pentru plecare nu mai are nevoie Andreea. Dar să ştiţi că o vorbă bună şi o rugăciune fac minuni uneori. Când le primeşti, parcă simţi că ţi se mai încarcă bateriile... În orele în care aştept în faţa sălii de operaţii e minunat să ai pe cineva care să te încurajeze...", spune mama.

Dacă vreţi să o încurajaţi, o puteţi contacta la numărul de telefon 0730.043.527.”





O puteti ajuta pe Andreea donand direct in contul ei :
R030RZBR0000060011797090
deschis la Banca Raiffeisen Agentia Orizont
str Unirii,bl H3, parter, Buzau
Tel: 0238.713.416
cod BIC/SWIFT : RZBR ROBU
Titular cont : Anisoara Mancila, mama Andreei


Pentru Andreea lupta Asociatia M.A.M.E. -, de la care am aflat si eu despre micuta, asociatie ce poate fi contactata in vederea incheierii unor contracte de sponsorizare sau pentru orice alt tip de ajutor sau lamuriri. Gasiti pe site-ul asociatiei si un buton pentru donatii online.


De asemenea, pun la dispozitie contul meu de PAYPAL, pentru cei care au incredere ca voi transfera orice ban intra in contul de paypal catre Andreea si carora le este mai usor sa faca donatii online.

In acest moment, orice fel de ajutor este binevenit. Fie ca este vorba despre ajutor material, ajutor fara de care micuta nu poate supravietui, fie ca este vorba despre idei, sprijin activ in mediatizarea cazului, toate acestea sunt asteptate la telefonul sau e-mailul de contact ale Asociatiei M.A.M.E., aici pe blog sau pe adresa mea de e-mail, sau la redactia Jurnalului National.

VA ROG DIN SUFLET SA O AJUTATI PE MICUTA ANDREEA, CARE NU MAI ARE TIMP!
Eu am donat.

Va multumesc!

Cu recunostinta,

Cristina Dinu

2 comentarii:

Crissa spunea...

ycoDraga Cristina ,
Stim cu totii ce greu e sa fi departe de casa de Craciun insa nu uita ca lupti pentru a avea alte multe nopti de Craciun acasa in care vei putea recupera aceste 2 Craciunuri. Sunt sigura ca vei reusi sa treci peste asta . Toate bune si zambeste, vezi partea plina a paharului, bucura-te de aerul de Craciun din Viena, e chiar un aer frumos:)

Anonim spunea...

Cristina, tristetea ta este justificata, ai tot dreptul din lume sa versi si cate-o lacrima uneori. Craciunul este o sarbatoare de suflet, de care ne bucuram fiecare. Bucura-te si tu, pentru familia care-ti este atat de aproape, pentru toti prietenii tai care sunt si vor fi alaturi de tine. Ai trecut peste o perioada foarte grea, ai fost puternica, ai luptat si vei lupta in continuare. Sa nu-ti piezi optimismul si increderea, vei reusi.
Pe Andreea o vom ajuta fiecare cum putem, nu-ti face griji.
Iti doresc sa privesti inainte cu incredere, vei ajunge departe, nici nu-ti dai seama cat de departe...Zambeste, Cristina!
Cu drag,
Roxana