joi, 13 mai 2010

UPDATE

Pentru ca primesc multe mailuri in care imi sunt cerute vesti, am decis sa postez, desi, asa cum veti observa, nu este nimic nou.
Am terminat radioterapia, simptomele neurologice au disparut complet, deci radioterapia a functionat.
Am facut analizele ale caror rezultate nu au fost deloc unele neasteptate. S-a luat decizia de a face tot chimioterapie, la care s-au adaugat anticorpi monoclonali cu rol, in cazul meu, de a elimina celulele de natura inflamatorie, specifice bolii, care se pare ca sunt apte a crea un mediu propice dezvoltarii si diviziunii celulelor canceroase. Asadar, prin adaugarea anticorpilor monoclonali se urmareste a permite chimioterapiei sa actioneze mai eficient. Radioterapia extinsa nu mai este o varianta de luat in calcul, dat fiind faptul ca boala se prezinta, conform rezultatelor analizelor, diseminat.
Am inceput chimioterapia despre care va spuneam mai sus. Am facut pe 30 aprilie si pe 1 mai. Voi face urmatoarea cura vineri si sambata sau luni si marti, in functie de cum se prezinta analizele de sange, care la ultima verificare erau destul de date peste cap - lucru firesc la cantitatea de substante chimioterapice administrate.
Medicul meu imi spune ca, desi situatia nu este roz, am un organism foarte puternic si un psihic asemenea, ca dispun de resurse impresionante, iar toate acestea il fac sa creada cu tarie ca voi trece cu bine prin toate etapele care urmeaza.
In acelasi sens, voi fi supusa unor examinari care sa ne spuna cum se prezinta inima, plamanii, ficatul si alte organe a caror forta si sanatate o folosesc la maximum de doi ani de zile. Vreau sa mi se confirme ca ma pot baza in continuare pe ajutorul lor.
Desi au fost facute analize in aceasta perioada, desi s-au luat decizii terapeutice, desi nu am avut prea mult timp liber, nu s-a schimbat nimic in situatia de acum cateva luni.
Chimioterapie, se doreste stabilizarea bolii si chiar intrarea in remisie, in vederea efectuarii transplantului, care ramane ultima carte, carte pe care, bazat pe opiniile medicilor, indraznesc sa o consider asul din maneca. Pe care totusi, nu il pot juca oricand.
Ca sa raspund unor intrebari care imi sunt adresate sub diverse forme :
- dupa cum se poate observa, da, mai traiesc! :)
- nu stiu ce sa raspund la intrebarea legata de cum ma mai simt. Ma simt uneori mai bine, alteori mai putin bine. Uneori din cauza bolii, alteori din cauza tratamentului.
Imi spunea mama ca multe persoane sunt uimite sa afle ca am si momente in care ma simt rau, pentru ca nu rezulta asta din ce si cum scriu pe blog. Nu scriu despre starile de rau pe blog, cel putin nu in detaliu, pentru ca nu cred ca are sens. Pe de-o parte, toata lumea stie ce inseamna cancerul, ce inseamna chimioterapia, ce inseamna radioterapia si oricine isi poate imagina ce inseamna toate acestea, timp de doi ani. Dar, nimanui nu ii face placere sa citeasca despre ceea ce consider eu ca sunt detalii inerente, iar mie nu mi-a placut deloc, in aceasta perioada in special, sa fiu compatimita. Pentru ca imi da senzatia ca a fi compatimita sau a fi privita ca fiind inca o persoana grav bolnava si atat - atitudine fireasca daca eu mi-as plange de mila - este de natura sa imi zdruncine echilibrul, echilibru atat de important pentru mine in aceasta perioada.
In plus, ma gandesc si la faptul ca, daca as alege sa dau detalii cu privire la starile (absolut normale in situatia data) pe care le am, le-as da celor dragi un motiv in plus sa vada nu numai filmul, ci si reluarea, ceea ce implica, din experienta, inca o tura zdravana de plans.  Si tot eu trebuie sa ii aduc pe linia de plutire.
In concluzie, cred ca nu detaliez pe blog ce inseamna cancer, chimioterapie, radioterapie, transplant si toate acestea la un loc, aplicate la caz concret, din doua motive : starea de echilibru, a mea si a celor dragi, si faptul ca prefer sa dau numai informatiile absolut necesare, fara sa incerc sa acopar mirosul de primavara cu unul, indus de povestile mele, de solutie de sterilizat. Cel putin, asa vad eu lucrurile.
De ce nu am mai postat? Tot din doua motive :
1. lipsa informatiilor care sa faca o diferenta in economia situatiei mele
2.  am incercat ca, pe langa chimio, radio, analize, intalniri cu medicii si recuperarea dupa fiecare tratament in parte, sa si traiesc. Pentru ca pot, desi nu imi este foarte usor, sa am activitati cat se poate de normale. Iar pentru calculator timp ramane mai putin (multi dintre dumneavoastra pot insa confirma faptul  ca raspund la mailuri, atunci cand imi scrieti)

Spunandu-va toate acestea, sunt convinsa ca veti intelege atunci cand par sa ma retrag intr-o carapace a mea. Nu intentionez sa intru in vreo depresie, nu intentionez sa clachez in fata bolii sau a efectelor tratamentului, cu atat mai putin nu am de gand sa fac vreo figura mai urata :) (sper ca mama sa nu planga chiar si la citirea acestor asigurari)
Acestea fiind spuse, ma retrag la un maraton de filme, pe care l-am programat cu grija, impreuna cu sora si prietena mea aflata in vizita (si responsabila pentru dispozitia de zile mari care ma tine de cateva zile)
Update : informatii de ultima ora : pentru ca aici este zi libera prilejuita de o sarbatoare legala, noua noastra prietena (care mi-a trimis buchetul de flori anul trecut de ziua mea, buchet pe care probabil ca vi-l amintiti, si care prietena gateste niste picromigdale demne de toata aprecierea) ne-a propus o plimbare si o vizita la castelul Esterhazy. Cred ca vom accepta invitatia :)

Numai bine va doresc!

 Pana la urmatoarele vesti,
Cristina

9 comentarii:

Ali spunea...

Buna Cristina,

Nu stiu daca intradevar atunci cand te gandesti la cineva poti sa-ti transmiti energia ta, dar mi-as dori din suflet sa fie adevarat pentru ca asa draga Cristina cel putin din partea mea ai avea suficienta sa faci inconjurul lumii de doua ori.

Te pup virtual si-ti tin pumnii,
Ali

Daniel Raduta spunea...

Pentru un bolnav, e normal sa nu vrea sa datalieze momentele de suferinta, pentru ca inseamna retrairea experientei si pentru el insusi.
Si dupa o perioada de suferinta, chiar vrei sa te bucuri cat mai intens de faptul ca esti bine, sa vorbesti despre lucruri care-ti fac bine, motivante, nu despre cat de rau te-ai simtit ieri.

Anonim spunea...

Bravo, Cristina!

Imi place cum gandesti si cum abordezi toata situatia. Te admir si iti doresc putere si sanatate multa iar celor dragi tie zambete pe chip.

Te pup!

Jeni Sulima

Anonim spunea...

totul o sa fie bine
trebuie multa chiar foarte multa rabdare(asta stii deja)
multa bafta si succes.moralul e principalul factor

:] spunea...

Iti doresc multa multa sanatate! si putere si incredere in Dumnezeu.


as spune mai multe, dar nu pot exprima in cuvinte si cred ca deja s-au epuizat toate urarile de bine.

Me spunea...

Ai grija de tine si sa te faci bine cat mai repede!

Anonim spunea...

Draga Cristina,

Cand poti citeste Viata si Minunile Sfantului Nectarie.Matusa mea a trecut prin incercari asemanatoare acum 5 ani si cu ajutorul Sfantului este bine .
Sa te ajute Dumnezeu! Cand iti este greu spune "Toate le pot intru Hristos cel care ma intareste" Iulia

Anonim spunea...

Draga Cristina,

Te admir pentru felul in care infrunti boala! Tratamentul cel mai eficient e cel in care crezi cu tarie si foarte importanta e convingerea ca sansa poate fi de partea ta.
Ma bucur ca ai parte de un tratament la AKH, stiu ce inseamna lucrul acesta.
Nu stiu care sunt starile tale in urma tratamentelor (desi le banuiesc usor)si daca stai in spital sau undeva in oras. Oricum ,Aida, te asteapta cu o prajitura, lebedele de pe Dunare sunt oricand bucuroase de firimituri, iar privelistea din Donauturm e tot timpul spectaculoasa. Cred ca fluturii din sera din gradina de langa Albetina i-ai vazut deja! Sper sa ai zile bune si sa te bucuri de tot ceea ce ofera Viena!
Trimit spre tine ganduri bune si pline de sperante!

Raluca

Anonim spunea...

Buna Cristina,

Vreau sa-ti spun ca esti o persoana extraordinara si un exemplu pentru noi toti. Noi toti ar trebui sa pretuim mai mult viata si sa zambim mai des.
Iti doresc multa forta in continuare si asteptam vestea cea mare!! Sa nu-ti pierzi niciodata speranta!!