Situatie cont spital AKH Viena la data de 30.09.2009

Urmare a unor discutii cu administratia spitalului AKH, documentul a fost indepartat.

Cristina Dinu

Nu am vesti... Nu unele bune... Nu inca...

Stiu ca multi dintre dumneavoastra ar vrea sa afle ca m-au sunat, m-au internat si eventual am facut chiar si transplantul... Cu regret va spun ca nu va pot da nici una dintre aceaste vesti. Am vorbit totusi ieri cu medicul din echipa de transplant si mi-a spus ca inca nu a fost externat pacientul al carui loc il voi lua, deci nu au inca un loc liber pentru mine. Dar ca spera ca in urmatoarele zile sa ma poata suna sa ma cheme pentru internare. A mai spus ca, in situatia in care nu ma suna ei pana miercuri sau joi, sa ii mai sun eu ca sa ma mai tina la curent cu situatia, desi spera sa se rezolve cat mai repede. M-a asigurat de faptul ca tot ceea ce a depins de ei au facut, ca sunt prima pe lista, ca ma vor chema de indata ce acest lucru va fi posibil. Numai ca nu pot grabi externarea unui pacient daca nu sunt ferm convinsi de faptul ca externarea se face la momentul oportun.

De asemenea, am primit de la contabilitatea spitalului, promisiunea ca maine va fi gata adeverinta pe care am solicitat-o, adeverinta care sa ateste faptul ca am achitat suma necesara transplantului, aratand exact situatia contului la data eliberarii adeverintei.

Va asigur ca o voi posta pe blog pentru a nu exista niciun fel de dubiu asupra faptului ca am folosit banii pe care i-am strans prin bunavointa si cu ajutorul dumneavoastra exclusiv pentru achitarea transplantului. Mai intai in limba germana si, de indata ce va fi tradusa de un traducator autorizat, in limba romana. Chiar si in limba germana, cred ca o sa fie destul de clara, pentru ca cifrele sunt cifre, datele sunt date, iar numele, cu siguranta, va fi al meu :)

Va multumesc din suflet pentru mesajele si grija dumneavoastra!

Revin maine, asa cum am promis!

Cristina Dinu

sansa Elenei

VA RECOMAND

http://en.wikipedia.org/wiki/Hodgkin’s_lymphoma
http://www.uwhealth.org/healthfacts/B_EXTRANET_HEALTH_INFORMATION-FlexGroup-Show_Public_HFFY_Category_1103038139415.html
http://apps.uwhealth.org/health/hie/alphaidxa.htm
http://www.haematologica.org/cgi/search?andorexactfulltext=and&resourcetype=1&disp_type=&sortspec=relevance&author1=&fulltext=hodgkin+&pubdate_year=2008&volume=&firstpage=
http://www.cancer.org/docroot/home/index.asp
http://www.marrow.org/PHYSICIAN/Adv_in_Auto_Allo_Tx/Hematopoietic_Cell_Sources_Tai/index.html
http://www.marrow.org/PATIENT/Undrstnd_Disease_Treat/Undrstnd_Treat_Opt/Lrn_Other_Treatment/Chemotherapy/index.html
http://www.chemocare.com/BIO/
http://emc.medicines.org.uk/medicine/7907/SPC/Neupogen+30MU+and+48MU+Vials+and+Singleject+Syringes/#UNDESIRABLE_EFFECTS
http://en.wikipedia.org/wiki/Human_Leukocyte_Antigen
http://www.lymphomacoalition.org/en/links/associate-members/
http://medic.pulsmedia.ro/article–x-Dosar-Transplantul_de_celule_stem_hematopoietice–5981.html

Dintre lucrurile care ma impresioneaza

Am primit astazi un comentariu pe blogul care contine povestea mea scrisa in limba engleza. Si m-a impresionat atat de tare incat am dorit sa il postez si aici. Cu atat mai mult cu cat poate ajuta si alte persoane aflate in situatia mea.

Dear Christina,
My name is Jeff. I live in Nashville, Tennessee, USA. In December 2004, i was diagnosed with Hodgkin’s Lymphoma. I was lucky. After 6 and a half months of chemo therapy, I was “cured” for lack of a better term. i have been in full remission ever since. Ironically, in early 2007 my younger brother was also dianosed with Hodgkin’s… Although it is considered to be a less life threatening form of cancer, Allen has shown us how… It is not always the easiest cancer to beat.
I love my brother. However, he is a HUGE asshole… LOL. Of all the people in my family, I was the one… I was a 5 for 5 match for stem cell donation. 3 months ago after the doctors told us that they had exhausted all treatment options and “hospice’ was the only option… We prepared for my younger brother to die….
After 2 and half years of struggling with this disease… He had dropped from 205lbs. down to 132lbs… With the only remaining option from all of his doctors at John’s Hopkins Medical Center being that he prepare to die…. He instead has chosen to ‘eat’…. He has gained 12 lbs… He has not given up…. His last PET scan came in showing his tumors have stopped growing…. he is gaining enough strength for one last round of treatment…. On October 30th, 2009 I will travel back to John’s Hopkin’s to have my bone marrow harvested and given to my brother Allen….
There is always hope when you have strength to fight. Never give up! You are a beautiful girl with 1000’s that love you and are on your side. But, despite everything else; it’s ultimately up to you and your inner strength to fight back and never give in to despair.
I believe in you! Be positive and beat this thing! And when you are done, and you have your life back…. Never waste a a single minute of a single day without looking at the sky, or looking at a child and smiling… You are blessed…
Now… get to work! You have a lot more living to do!
-jw

Noutati

Revin, destul de tarziu, cu informatii.

Asa cum va spuneam, in data de 15.09 trebuia sa aflu data exacta a internarii.

Ei bine, se pare ca nu se poate mentiona o data exacta, mi-au spus ca trebuie deja sa stau cu telefonul in mana, pentru ca ma pot suna in orice moment. Pacientul al carui loc il voi lua a inceput sa isi revina, asa ca nu mai are mult de stat in spital. Medicii au spus ca, de regula, telefonul buclucas suna cu o zi inainte, si numai in situatii cu totul exceptionale, cu doua zile inainte.

Partea foarte buna este ca medicul – sef al echipei de transplant -, centralizand toate rezultatele analizelor pre-transplant, a fost incantat de rezultate, spunand ca sunt intr-o forma generala foarte buna pentru a incepe procedurile si ca nu crede ca voi avea probleme majore. Sigur ca sunt unele efecte inevitabile, deloc placute. Dar, comparativ cu posibilele riscuri, a caror incidenta este mai ridicata atunci cand starea generala a pacientului este una proasta, de regula din cauza tratamentelor urmate pana la momentul transplantului, situatia mea este chiar una foarte buna.

Am vizitat, asa cum era planificat, sectia de transplant.
Singurul regret pe care il am este acela de a nu fi fost suficient de inspirata incat sa fac poze. Dar voi face cand ma interneaza. (Poza atasata postarii este preluata de pe site-ul oficial al spitalului)

Totul este atat de bine pus la punct incat mi-a dat o stare de liniste la care nu ma asteptam, cu tot optimismul si cu toata increderea de care dispun. Ba mai mult, m-a amuzat sa o aud pe mama, dupa turul organizat, multumind obsesiv medicului care ne-a ”prezentat” sectia. Si a iesit de acolo in mod evident mult mai linistita.

Vederea este intr-adevar superba. Dotarile sunt unele exceptionale. Din fericire, voi avea internet. Asa ca sper sa fiu si in stare sa postez din cand in cand pe blog despre cum decurg lucrurile. Daca nu, cu siguranta o va face sora mea.

Cam atat pentru moment.

Scriu imediat ce primesc TELEFONUL.

Va multumesc!

Cu aceeasi recunostinta,

Cristina Dinu

Planul si spitalul...

Ultimele informatii despre transplant mi-au fost date de medicul, profesor universitar, specializat in transplant medular, care este insarcinat cu luarea in primire a pacientilor, a cazurilor. Un fel de PR al sectiei de transplant medular, PR care sta mai bine cu abilitatile in materie de medicina decat cu cele in materie de comunicare.
Chiar si asa, mi-a spus sa merg marti, 15 septembrie, la spital, pentru o ultima intalnire la care sa semnez formularele de acord pentru procedura, sa imi fie facute ultimele analize de sange inainte de internare, sa imi fie facut un tur al sectiei de transplant (ar trebui sa fie interesant, mai ales ca o doamna care a facut transplant in martie, cu care m-am intalnit sa imi dea cateva informatii ”din culise” mi-a spus ca sectia de transplant este la etajul 21 al unuia dintre cele doua turnuri colos ale spitalului, etaj de la care se vede toata Viena).

De asemenea, am fost sfatuita sa fac o lista cu lucrurile pe care doresc sa le iau cu mine pe durata internarii, pentru a o arata personalului medical sa imi spuna in ce masura este sau nu indicat si/sau permis accesul cu acestea. Mi s-a spus ca sunt curatate obiectele luate in spital, iar unele nu sunt primite, deoarece procedura de curatare este susceptibila sa produca daune obiectelor.

Mi s-a explicat si cum este sectia de transplant, cu multa incantare si mandrie, ceea ce mi-a adus un plus de incredere. Doctorul radia in timp ce imi spunea ca este cea mai moderna sectie, ca este renovata si modernizata la sfarsitul anului 2008 si ca, desi in tot spitalul personalul medical este extrem de atent si bine pregatit, acolo este un nivel chiar mai inalt. Mi s-a spus ca principiul dupa care au fost facute camerele de transplant este acela al unor instalatii care introduc in camere, prin tavan, aer filtrat, se creaza o presiune usor mai mare decat in restul incaperilor, ceea ce face ca, la deschiderea usilor, aerul sa nu intre niciodata in camera, ci este fortat sa iasa din camera. Acest lucru scade considerabil riscul patrunderii unor factori care sa determine infectii in perioada in care sistemul imunitar al pacientului transplantat este ca si inexistent.

Tot marti, 15 septembrie, urmeaza sa mi se comunice ziua exacta, din perioada 15-21 septembrie, in care sa ma prezint pentru internare.

Asa ca, pana marti, plimbat, citit, profitat la maximum de timp, inspirat adanc si expirat in momentele de semi-panica, pe scurt, incarcat baterii cat se poate, pentru ca energia va fi indispensabila in perioada urmatoare.

Mai multe despre spital gasiti aici http://www.akhwien.at/

Corespondenta...

Atunci cand am cerut parerea in legatura cu ce as putea sa fac sa ajut la randul meu oameni care au nevoie de ajutor, stiind ca in acest moment posibilitatile sunt limitate, mi s-a spus ca este posibil ca, daca postez pe blog alte cazuri, sa para ca exagerez, ca ”intind coarda”.

Dar cred ca pot spune ca am ajuns sa va cunosc, pe dumneavoastra cei care ma urmariti si care ma ajutati, incat sa imi dau seama ca nu va poate deranja acest lucru. Si sa imi dau seama ca veti intelege exact ca nu este altceva decat dorinta de a ajuta la randul meu alti oameni, macar atat cat pot acum.

Si daca posibilitatile mele de a ajuta sunt limitate, totusi, am marele noroc de a ma bucura de atentia si sprijinul unor oameni carora stiu ca le pot incredinta alte vieti. Stiu ca veti face in asa fel incat povestea acestor oameni care au nevoie de ajutor sa ajunga la acele persoane care le-ar putea salva viata. Niciodata nu se stie de unde vine ajutorul, dar sunt convinsa ca o sansa de a salva o viata exista, iar daca prin simplul fapt de a posta aici ceea ce eu am primit pot contribui la asta, atunci o voi face fara nicio retinere.

Va multumesc din suflet pentru intelegere!


”Buna Cristina,

Numele meu este Tatiana Serbanescu, am dat peste blogul tau din intamplare acum cateva zile.
Stiu ca treci printr-o perioada dificila acum, ti-am citit povestea sunt impresionata de optimismul si curajul tau si cred ca o sa iesi invingatoare din acest' razboi" cu ajutorul lui Dumnezeu.

Cuvintele poate sunt de prisos.... poate .. insa te pot ajuta sa mergi mai departe in aceasla lupta.
Spun acest lucru pentru ca am in familie, un caz similar, cumnata mea, de 33 ani care e bolnava de cancer ovarianm descoperit acum 2 ani, care a evoluat foarte repede.

Citind blogul tau , am vazut ca oamenii cu suflet , au participat prin donatii la strangerea de fonduri, pentru a salva o viata.
Intrebarea mea este cum ai reusit sa mobilizezi atatia oameni, cum ai reusit ca acesta campanie de strangere de fonduri sa isi atinga tinta???
Am inceput si noi o campanie prin internet, insa fara nici un rezultat din pacate, si spre dezamagirea cumnatei mele care se lupta zilnic cu dureri cumplite.
Iti atasez linkul cu campania http://stiri.acasa.ro/articole/social/Corina-are-nevoie-de-ajutor-in-lupta-cu-cancerul,
singura ei sansa de vindecare este la o clinica din Istambul,aici in tara nu se mai poate face nimic.

Mi-am permis sa-ti scriu, constienta fiind ca poate acum nu-mi vei putea raspunde avand in vedere tratamentul dur pe care il faci, insa sper, cand iti revii putin sa imi poti povesti cum ai initiat campania de strangere de fonduri pentru tine.
Vreau sa o salvez pe cumnata mea , vreau sa salvez o viata .

Iti multumesc si iti urez lucrul cel mai de pret, SANATATE si multa putere de a lupta.
Esti o invingatoare, nu??

Domnul sa te aibe in paza si Maica Domnului sa te binecuvanteze.



Tatiana.”
http://corina.acasa.ro/